Gardiana-Volumul I

Capitolul 11 ✔

---Mai e mult, întreabă Ethan, eu cu Blake oftând a nu știu câta oară în această oră.

---Nu te mai transformi în forma animală. Aproape ai speriat toată Africa la câte urlete scoți pe gât, îi spune deranjat Blake lui Ethan.

---Îmi pare rău că voi, vampirii, nu ne înțelegeți pe noi, vârcolaci, niște creaturi nobile, spune Ethan cu superioritate, eu cu Blake întorcându-ne spre el și privindu-l urât.

---Îți amintim, Ethan, că tu și restul vârcolacilor a fost creația zeiței lunii, după ce un lup i-a salvat fratele. Noi, vampirii, nu m avut nevoie de o zeiță să fim ceea ce suntem, îi spune Blake cu aceeași mândrie.

---Da, la voi a fost un blestem, am uitat, e răspunde Ethan în timp ce pe fața lui se întinde un rânjet.

---Știam eu că trebuie să vă lipesc scotch, gândesc cu voce tare în timp ce mi dau o palmă peste față, lăsându-i pe cei doi înganfați în spate. Băieți, nu cred că bradul acesta are ce căuta pe lângă Kilimanjaro, sau mai bine zis pe continentul acesta, și arăt cu degetul că un copil mic spre bradul ce este la nelalocul lui.

---Elementul pământ, constată Blake ce renunță la cearta cu Ethan. Al naibii să fiu! Ethan, ai simțit elementul pământ!

---Vedeți! V-am spus că aici este sigur, zice Ethan.

---Și tot aici o să muriți, se aude o voce din spatele meu, cu toți întorcându-ne în același timp, dând de o siluetă ce se află la câțiva pași de mine.

---Cine ești, întreabă Blake ce încearcă să pară stăpân pe situație.

---Voi ați zis-o, îi răspunde. Sunt elementul pământul, iar voi, sunteți pierduți, și își ridică capul, o pereche de ochii albaștri electrizanți transmițându-ne furie și ură.

Observând mai atent silueta, îmi dau seama că gardianul pământului este o fată, părul negru fiind în contrast cu pielea ei albă și ochii de un albastru electrizant. Aceasta întinse mâna, un bolovan imens ridicându-se în dreptul ei. Dându-mi seama de mișcarea ei, o iau la fugă imediat, Blake luând-o în altă direcție, pe când Etan făcu un salt, transformându-se într-un lup negru și luând-o la goană.

Încerc să mă feresc de crengile ce îmi ieșeau în cale, în timp ce privesc în urmă, cum pământul se crapă și dispare. Trebuia neapărat ca furia să fie sentimentul dominant. Nici nu vreau să mă gândesc la gheață, unde frica e cheia. Acolo sigur o să ne atace fără să ne mai arunce vreo vorbă, sau vreo privire. Simt cum ceva mă prinde de gluga hanoracului meu vișiniu, fiind întoarsă și dând de scoarța unui copac.

---Sigur, copaci care prind viață! Mai trebuie să-l văd pe Iepurele Alb, și pot să spun că sunt la jumătate drumului spre Împărăția zânei măseluțe, oftez cu voce tare, încercând să scap din capcană.

Dând din picioare, cumva creanga îmi fuge de sub hanorac, eu picând într-o parte pe pământul uscat. Nu mai stau să îmi examinez rănile, ci o iau la goană, ca data trecută, evitând crengile ce îmi ieșeau în față, și monștrii copaci ce vor să mă înhațe. O mână mă prinde de braț, gura fiindu-mi acoperită de cealaltă, inima aproape ieșindu-mi din piept. Uitându-mă spre stânga, observ că cel care trebuie să mă țină nu este, răsuflând ușurată când realizez că Blake este cel care mă ține.

---E foarte furioasă Sage, spune Blake, eu încruntându-mă la numele auzit. Fără să-mi dau seama, i-am pătruns în minte. Numele ei e Sage Moon, făcea parte din haita "Moon", una dintre cele mai puternice haite din lume.

---Cum adică făcea, întreb cu voce șoptită, sperând că nimeni nu mă aude.

---A fost măcelărită acum o zi și ceva. Fratele ei a aruncat-o într-un râu dintr-o prăpastie la vreo 20 de mile de aici. Relația dintre ea și fratele ei nu este prea bună. Era fiică de alpha, iar ea trebuia să ia frâiele haitei. Dar, se pare că Matteo, fratele ei, i-a convins pe părinții ei că nu e demnă de rolul de alpha, îmi zice Blake.

---Și eu aș fi fost furioasă. Adică, să te antrenezi toată viața pentru a deveni alpha, iar apoi să ți se sufle realizarea care ți-ar schimba viața de fratele tău, o apăr eu pe Sage. Nu pot să cred că ai aflat atât de multe lucruri prin citirea gândurilor.

---Aș fi aflat mai multe chestii dacă nu erau acei monștrii-copaci ce mă fugăreau, se mândrește Blake, eu oftând enervată de atitudinea acestuia.

Un urlet lung ne întrerupe discuția, speriindu-mă când un lup maroniu trecu rapid pe lângă mine și Blake, urmat imediat de un lup negru, dându-mi seama că este Ethan.

---E Sage, constat cu voce tare. Să mergem!

Îmi smulg brațul din mâna lui Blake și iau la goană, sărind peste rădăcinile ce ieșeau din pământ, observând cum alți copaci încercau să mă prindă. Ajung rapid la marginea pădurii, oprindu-mă imediat ce constat că după pădure urmează deșertul.

---Trebuia să-mi spui că o să-i urmărești, îmi sune Blake ce apare lângă mine, eu dându-mi ochii peste cap.

---Era logic să-i urmez, îi reproșez în timp ce Ethan și Sage se învârteau în cerc, fiind gata amândoi să sară unul pe altul.

---Ethan, tranformă-te, îi ordonă Blake, Ethan executând imediat ordinul lui Blake și revenind la formă umană, eu oftând ușurată când acesta încă avea hainele pe el, imediat lângă el apărând figura mică a lui Sage.

---Ieșă din capul meu, spune Sage cu asprime, eu întorcându-mă confuză spre Blake, el fiind singurul care citește gândurile. Nu am de gând să mă alătur vouă. De ce să mai lupt? Nu mai am nimic. Adică, nici înainte nu mai aveam, din cauza lui Matteo, frățiorului meu drag, i-a convins pe părinții mei că nu sunt capabilă să devin alpha!

---Ești fată, nu ai cum să devii alpha, spune Ethan, eu dându-mi o palmă peste față la idioțenia lui.

Un cataroi uriaș se îndreaptă spre Ethan, acesta având norocul că se aruncase pe burtă, piatra trecând la câțiva milimetri față de el, dărâmând câțiva copaci până piatra uriașa să facă contact cu pământul

---Uneori mă întreb dacă ești mai idiot decât Adam, spun cu voce tare, Ethan aruncându-mi o privire ciudată legat de subiectul Adam.

Dacă aș muri, cred că Adam m-ar urmări și în morți doar ca să mă scoate din sărite.

---Chiar dacă nu vă cunosc, cred că am dat de belea, spune Sage, un cârd de păsări trecând speriate pe deasupra noastră. Miroase a corcitură.

---Firar, gardieni ai animalelor, constat cu voce tare.

�\��j�:u5ى