Gardiana-Volumul I

Capitolul 15 ✔

---Cred că e un semn bun că ești în viață, spune Ethan în timp ce mă sprijin de Blake, eu aruncându-i o privire urâtă.

---Mă întreb dacă ești mai prost decât Adam, zic cu voce tare, Sage și Blake izbucnind în râs.

---Cred că ar trebui să vă întreb de înfățișările voastre, dar o să zic "hei", se aude vocea lui Adam, toți patru întorcându-ne și dând de amicii noștri.

---Deci, în noapte aceea, tu ai dat peste mine, se aude vocea vrăjitoarei ce Blake o rănise în noapte în care fugisem.

---Spune mersi că am fost eu, și nu Astra, zice Blake ofensat.

---S-o vedeți când și-a descătușat puterile, țipă încântată Sage. Cred că a omorât cel puțin o sută din corcituri din acelea.

---Da, nu prea avem niște amintiri plăcute din aceea pădure din sudul Africii, spun eu, Sage ridicându-și brațele în semn de apărare. Ai încercat să ne omori!

---În apărarea mea, mi se suflase postura de alpha, zice Sage în apărarea ei. Și, mi-am cerut o dată scuze. Adică, din câte mi-ați povestit de întâlnirea voastră cu tipul acesta, și arată spre Ethan, a încercat să vă omoare cu niște fulgere.

---Îmi muriseră surorile, spune Ethan ofensat. Eu am colaborat imediat cu ei.

---Știi câte griji mi-am făcut pentru tine, se aude vocea Irmei, simțind brațele ei imediat în jurul meu. Credeam că am să mor când nu te-am găsit în dimineața aia pe tine și Blake. Credeam că v-au răpit corciturile alea.

---Da, se pare că și noi suntem niște corcituri, îi spun.

---Chiar, voi ce sunteți, se aude vocea Tessei, noi împietrind la întrebarea pusă de ea.

---Tu le spui, spunem toți patru de o dată, eu arătând spre Blake, acesta arătând spre mine. Astra!

Eu? Ce ar trebui să le spun?

---Păi, prieteni, noi suntem singura voastră salvare de la moarte și a pământului de la apocalipsa semizeilor. Pe scurt, Blake e aer, Sage pământul, Ethan fulgerul, iar eu gheața. Avem o groază de puteri, spun pe nerăsuflate.

---Puteai să începi prin faptul că ești gardiană, spune Blake în timp ce îi privește pe amicii noștri speriați.

---Eși o ce, întreabă confuz Ashron.

---Avem mule de povestit, oftez în timp ce îmi rec mâna prin păr.

***

---Vrei să spui că gardienii animalelor nu au fost primele ființe mistice de pe pământ, întreabă Irma, eu aprobând-o. Ți, ce-i cu părul și tatuajele.

---Au apărut când toți ne-am descoperit puterile, îi spune Sage. Semnele astea reprezintă elementele pe care le controlăm.

---Încă nu am găsit un mod de ale ascunde, spune Blake. Încercăm să ne controlăm puterile. Chiar trebuie să învăț să fac tornadele.

---Eu încerc de cinci minute încontinuu să fac lingura asta să vorbească, și nimic, spune Ethan, acesta ar fi părut nebun dacă ar fi fost auzit de un om și dus de urgență într-un sanatoriu.

---Mie îmi place culoarea părului meu, spune Sage. Arăt ca Samara!

---Samara? Cine mai e și aia, întreabă Adam confuz, eu cu Sage izbucnind în râs.

Chiar dacă la început nu prea ne-am înțeles, se pare că eu și Sage avem foarte multe lucruri în comun. Pe lângă numele ciudate, al meu de stea, iar al ei de salvie, și faptul că amândouă îl urâm p Adam, aceasta urându-l din ce i-am povestit despre el, amândouă avem o pasiune pentru filmele horror. Adică, amândouă pur și simplu le adorăm.

---Nu știi fraza "Seven days", întreb șocată, Adam dând din cap în semn de nu, eu cu Sage izbucnind într-un râs colorat. Ți dai seama că el nici măcar nu s-a uitat la Krampus, sau la Poltergeist, sau măcar de Zombieland? Doamen, degeaba ai peste 200 de ani!

---Și eu care credeam că Ethan e un prost, spune Sage sinceră, Ethan aruncându-i o privire urâtă.

---Să ignorăm faptul că Adam nu s-a uitat la Sambara, sau Samara, sau cum o chema, zice Blake frustrat că nu a reținut numele ei. Acum, trebuie să ne dăm seama cum gardienii ăia au știut că ultimele ființe magice se află aici, în Seattle.

---Africa. Ne-au urmărit cât am fugit de Sage, îi răspund. Au fost foarte rapizi.

---Atunci când am fost atacați pe mare, cred că a fost o coincidență. Cred că ne-a simțit mirosul de ființă mistică și a atacat vasul, fara să-i pese de oamenii de pe el.

---Acum, că am ajuns acasă, trebuie să-mi dau seama ce a vrut să spună bărbatul acela despre Irma, zic, aceasta întorcându-și imediat privirea confuză spre mine. A spus că sufletul surorii mele a murit și a fost înlocuit de altul.

---Prin asta, Irma nu mai e sora ta, zice Taranee.

---Nu credeam că o să afli așa, se aude vocea Irmei, cu toții îndreptându-ne privirea șocați spre ea. Irma a murit acum câțiva ani. Părinții tăi țineau legătura cu familia Everdoon. Când au aflat asta, și-au dat seama că tu vei muri. Atunci, au pus în corpul Irmei un alt suflet. Sufletul meu. Numele meu adevărat e de fapt Lianna. Chiar atunci, fusesem atacată de niște omega. Atunci, părinților tăi și părinților mei le-au venit ideea asta nebunească. Legătura se păstra, fiindcă este una de sânge, dar sufletul Irmei dispărea. Atunci, devenisem Irma. Nu mai eram Lianna, trebuia să fiu Irma.

---Cum ai putut să faci asta, spun revoltată în timp ce mă ridic de pe canapea. Crdeam că ești sora ta.

---Sunt, într-un fel. Adică, e legătura de sânge, asta ne ține legate. Din cauza împrejurărilor, sufletul Irmei nu a fost trimis în rai, ci a fost pierdut. Pentru totdeauna, spune fata pe care o credeam sora mea.

E moartă. Sora mea e moartă. Cea pe care o credeam sora mea e de fapt o necunoscută. Pentru prima dată, mă simțeam dezamăgită, și nu pe fata din fața mea, ci pe mine. Fiindcă, mi-am dorit atât de mult timp să fiu un vampir, iar asta a costat viața surorii mele, și făcând-o pe Lianna să ia decizia asta nebunească.