Gardiana-Volumul I

Capitolul 12 ✔

---Unde s-ar putea duce, o întreb pe Sage în timp ce caut cu privirea vreo mișcare care ne-ar da de înțeles existența unui gardian.

---Am văzut deja pădurea, nu sunt aici, îmi spune Sage. Iar mirosul de corcitură încă se simte puternic. Doar poalele lui Kilimanjaro nu l-am verificat, dar nu sunt acolo.

---De ce, întreabă Blake.

---Nu-mi pot controla puterile, cum ar fi cutremurele sau distrugerea pământului. Pur și simplu mă las pradă furiei. Sunt numai prăpăstii și nisipuri mișcătoare pe acolo, ne informează.

---Nu, nu mai sunt, o contrazic. Ai spus că atunci când totul s-a întâmplat tu erai controlată de furie. Acum, se poate observa că orice sentiment de furie a dispărut.

---Deci a dispărut totul, continuă Sage. Ai naibii, sunt la poalele vulcanului, țipă și începe să alerge în direcția opusă, printr-o săritură redevenind lupul maroniu, Ethan urmând-o și făcând acelși lucrul, amândoi luând-o la fugă.

Ca să ținem pasul cu ei, eu cu Blake ne folosim viteza de vampir, ajungând în dreptul lor. Copacii devin din ce în ce mai rari, pământul ud și umbros fiind înlocuit cu unul uscat și plin de crăpături.

---Știam că voi sunteți, se aude o voce impunătoare, noi întorcându-ne și dând de un bărbat solid, fața lui fiind străpunsă de o cicatrice. Gardieni elementari. Oh, stai, sunteți doar trei, șatena e vampir. Astra Everdeen. Părinții tăi au fost curajoși să introducă în corpul surorii tale un alt suflet.

---Ce vorbești tu? Ce legătură are Irma, întreb confuză, grijile începând să-mi facă tot felul de scenarii în cap.

---Câte nu știi, Astra. Totul s-a știut de la început. S-a știut că noi vom fi aruncați pe Tărâmul Blestemat, s-a știut de la început de reîncarnarea gardienilor elementari. Ei credeau că ne-au păcălit, că erau cu un pas în fața noastră. Dar, noi eram deja în fața lor, spune cu un rânjet pe față bărbatul ce devenise înspăimântător.

Ethan e doborât la pământ, Sage și Blake fiind și ei puși la pământ de alți gardieni ai animalelor, mai mulți apărând din spatele meu.

---Astra, nici nu știi ce te așteaptă. Noi am văzut viitorul, și știi cum veți sfârși. Tu, moartă, iar noi, regii lumi. Știi ce va fi mai rău? Că tot ce în credeai nu este adevărat, iar persoanele din jurul tău nu sunt ceea ce crezi, spune bărbatul înainte să facă un semn din cap, mai multe persoane îndreptându-se spre mine.

Nu mă puteam mișca. Așteptam moartea. Nu aveam cum să scap. Suntem înconjurați de gardieni. Am eșuat. Blake, Ethan și Sage erau singurele noastre speranțe, iar eu sunt cea care privește neputincioasă cum mor. Sau, mai bine zis, ei o să mă vadă cum sunt tăiată în două.

---Astra, se aude vocea lui Blake, realizând în acel moment că așteptam de ceva timp, cu fața ce îmi acoperea fața sfârșitul meu.

Îmi fac curaj și îmi îndepărtez mâinile, scoțând un țipăt când un glonț se afla chiar la câțiva centimetrii de fața mea, dar rămânea pe loc. Mă îndepărtez imediat de locul de acțiune a glonțului, realizând șocată că persoana ce avea pușca îndreptată spre mine este înghețată, din pistol ieșind un țurțur de gheață ce ținea glonțul în aer. Aștept pe cineva care să mă omoare, dar, aruncând o privire în jur, constat stupefiată că toți erau înghețați, Ethan fiind ajutat de Blake să se ridice, în timp ce Sage dădea ușor cu pumnul într-o persoană ce este și ea înghețată.

---Ce naiba, întreb șocată. Ce?

O șuviță de păr îmi vine în față, realizând șocată că șuvița respectivă este albă.

---Ești gheața, zice Blake, ochii mei deschizându-se de uimire în timp ce respirația mea devenea din ce în ce mai alertă.

Sunt gardiană.

kO�:P�ې