Gardiana-Volumul I

Capitolul 10 ✔

---Crezi că va reuși să găsească pământul, întreabă Blake în timp ce amândoi așteptăm cu sufletul la gură în fața ușii, amândoi sperând că Ethan va reuși să găsească pământul, sau gheața.

---Ai încercat două zile la rând și nu ai reușit. Ethan e singura noastră șansă, și cu siguranță nu o să mai avem același noroc ca la Ethan, îi spun în timp ce mă sprijin de perete.

---Nu e vina mea că nu am reușit, protestează Blake. Nu eu am cerut să fiu gardian elementar.

---Așa a fost să fie scris, Blake, îi zic. Posibil că acești 256 de ani cât ai fost vampir te-au pregătit pentru ce ești tu cu adevărat, un elementar.

---Nu am vrut niciodată să fiu elementar. Eram mulțumit dacă eram un simplu vampir ce aș fi trăit până cineva îi tăia capul, sau îmi înfigea un țăruș în inimă, se revoltă Blake.

---Fraților, cred că am găsit ceva, se aude glasul lui Ethan de pe cealaltă parte a ușii eu cu Blake dând năvală în cameră, aproape picând unul peste altul.

---Spune-mi te rog că nu e o alarmă falsă, mă rog eu de el.

---Am simțit ca un fel de cutremur. Am văzut niște imagini. Era un vulcan, sau un munte, nu știu. Era foarte cald acolo, mult deșert și o pădure. Nu știu locul, dar vă asigur că nu e Australia.

---Singurul loc unde mai sunt vulcani cu deșert și păduri e în Africa, în sudul ei. Dă-ne un alt indiciu, sunt mulți vulcani în Africa, îl îndeamnă Blake.

---Frig, mult frig, Zăpadă. E înalt, extrem de înalt. Cuprinde acel vârf...ah, da, Kenya, strigă Ethan după o scurtă perioadă de timp de meditație.

---Kilimanjaro, spun eu. E înalt, vulcan, zăpadă pe vârf. Posibil acolo să fie pământul, spun în timp ce apuc cartea de pe pat, căutând pământul. Uita-ți! Sentimentul dominant la pământ este furia. O dată dezlănțuit, pământul se izolează de toți, în încercarea de a-i proteja. Are o groază de puteri. Poate să provoace cutremure, crește plante, mișcă pietre, trezește vulcani, poate să-și dea seama printr-o atingere cine a atins ultimul obiectul respectiv.

---Caut pe net zborurile spre Africa, spune Blake.

---Nu mai avem bani, ăi spun. Biletul e prea scump. Nu putem ajunge în Africa cu avionul.

---O navă pleacă în seara asta spre Africa, ne atrage atenția Ethan. Cu siguranță ne putem strecura, adică, el se poate invizibil, nimeni n-o să-l vadă.

---În sfârșit cineva cu idei bune, spun bucuroasă în timp ce pun cu atenție cartea în geanta sport, Blake încruntându-se la afirmația mea.

***

---Nu ne-a văzut nimeni, spun în timp ce mă uit după containărul după care ne-am ascuns de cineva care ne-ar da de gol. Da, e liber. O să ajungem în Africa.

---După fusul orar, o să ajungem în jurul orei unu după-amiaza, ne informează Ethan. O să stăm cu rândul, ca toți să se odihnească. Stau eu primul.

Mă trântisem pe podeaua din lemn a vaporului pe care ne aflam, sprijinindu-mi spatele de containerul din spatele meu de culoare albastră. Oftasem liniștită, gândindu-mă că în curând toată nebunia asta o să se termine. Adică, după ce găsim toți elementari, nu o să mai aibă nevoie de mine. Ei patru o să înfrunte bestiile alea, iar eu o să rămân la mine în cap, rugându-mă ca cei patru să supraviețuiască. Nu m-am gândit că după ce ei se vor reuni, nu o să mai aibă nevoie de mine. Și asta mă întristează. Am luptat până acum să-l ajut pe Blake, să-l găsesc pe Ethan, iar apoi eu mă voi întoarce acasă.

---Astra, se aude țipătul lui Blake, eu nici nu apuc să mă mișc că ceva mare și uriaș se îndreaptă spre mine, eu acoperindu-mă cu brațele.

Închisesem ochii și îmi așteptam sfârșitul. Adică, nici nu știu cum se simte când mori, sau daca simți durere, sau libertate. Așteptam de ceva timp să văd lumina și să ajung pe tărâmul morților, dar nimic. Nu am murit? Îmi îndepărtez brațele din jurul meu, observând că sunt înconjurată de un fel de scut, în dreapta mea aflându-se Blake ce mă ținea îngrijorat de braț, în timp ce Ethan își întindea mâinile în față, realizând că Ethan a făcut scutul.

---Ce naiba, întreb ridicându-mă imediat de pe podea imediat ce scutul care ne-a salvat de la pieire a dispărut.

---Gardian al animalelor, îmi răspunde Blake imediat după ce se dezmeticește, ajutându-l pe Ethan să se ridice după ce a picat din cauza efortului. Haideți!

Acesta fuge printre containerele cu tot felul de lucruri, eu fiind imediat în spatele său, Ethan fiind imediat după mine. Oamenii sunt speriați, nici măcar neobservându-ne că nici nu ar trebui să fim pe vapor. Alergăm spre punte, încercând să ocolim oamenii ce fugeau speriați în direcția opusă.

Observ cu coada ochiului cum un braț uriaș apare imediat în fața lui Blake, încercând să-l zdrobească, eu trăgându-l imediat de gluga hanoracului, oprindu-l chiar în fața brațului uriaș ce acum se întinde pe podeaua vaporului.

---Credeam că e balenă, țipă Blake, eu fiind puțin confuză până realizez că respectivul braț este al unei caracatițe, ce sigur e uriașă.

---Două animale. Un gardian ce deține două animale, îi explic în timp ce toți trei sărim peste braț, acesta ridicându-se imediat și dispărând înapoi în ocean,

Ne oprim speriați cu toții când ajungem pe punte, aproape picând pe Ethan când Blake m-a împins, un alt braț de caracatiță trecând prin acesta. O creatură ce pe o parte seamănă cu o caracatiță, cu vreo trei brațe, în timp ce cealaltă parte seamănă mult cu fața unei balene, o gaură imensă aflându-se pe capul ei, dându-mi seama că pe acolo iese ap înghițită.

---Și eu care credeam că Adam e nebun de legat, gândesc cu voce tare.

---Eu care credeam că chiar va fi ușor să ajungem în Africa, îmi urmează Ethan exemplul.

O trosnitură puternică se aude, un braț venind rapid spre noi, ăn timp ce distrugea podeaua de lemn. Ajungând în dreptul nostru, eu pur și simplu sar peste ea, aterizând pe o bucată de lemn și patinând pe apa ce se află pe vapor. Mă întorc cu corpul ca să sucesc direcția scândurii, apucând o altă bucată de lemn ce e ascuțită în vârf, și, trecând rapid prin fața creaturii jumătate caracatiță, jumătate balenă, i-o înfig în ochiul stâng, un braț apărând în fața mea brusc, eu trântindu-mă pe burtă, trecând pe sub acesta.

În locul creaturii monstruoase apare o fată cu părul verde neon, aceasta ținându-și palmele pe ochiul rănit.

---N-o să reușești să-i salvezi, Astra, spune cu o voce groasă fata cu părul verde neon, imediat după aceasta un fulger lovind-o, în locul ei fiind acum doar praf.

---Creatură nenorocită, spune Ethan în timp ce și scutură hainele cu mâinile.

---De unde îmi știa numele, întreb șocată. Nu avea de unde să-l știe. În afară de cei din Seattle, nimeni nu mă mai cunoaște.

---Nu știu, și nici nu-mi pasă. Gardienii animalelor sunt niște bestii. Se vede deja țărmul. Oamenii n-o să-și dea seama ce s-a întâmplat aici, îmi spune Blake, eu aprobându-l printr-o înclinație de cap.

Firar, trebuie să știu de unde îmi știe bestia aia numele.