Gardiana-Volumul I

Capitolul 8 ✔

---Astra, ți-am adus corespondența , țipă Blake, eu aruncând imediat cărțile de joc pe masă, celelalte fete oftând supărate.

---De când primești tu corespondență, întreabă suspicioasă Irma.

---De când m-am împrietenit cu niște fete din Elveția. Semnalul stă prost acolo și ne trimitem scrisori, spun calmă în timp ce mă apropii de Blake, acesta întinzându-mi plicurile albe. Mă duc la mine în cameră.

Urc scările, sperând că Blake reușește să-mi citească gândurile ca să priceapă planul. Intru la mine în cameră, trântind ușa, așteptând emoționată. Ușa se deschide de nimeni, apoi este închisă, Blake apărând în fața mea.

---A fost destul de greu să-ți citesc gândurile, și a fost riscant să folosesc invizibilitatea, nu o controlez foarte bine, îmi atrage atenția, eu oftând.

---Spune ce ai aflat, și arunc plicurile albe, care nu îmi sunt de niciun folos sub pat.

---Pe canalul cinci va fi transmis, peste două zile, un reportaj, din Australia. De două zile încontinuu, în mijlocul deșertului, multe fulgere lovesc pământul. Chestia ciudată este că toate lovesc în același loc, lucrul acesta fiind filmat cu o dronă, îmi zice Blake.

---Elementul fulger. De unde ai aflat toate chestiile astea, întreb confuză de originea de la care provine toate informațiile pe care mi le-a spus Blake.

---Am trecut pe lângă un cameraman de la canalul cinci, și am reușit să-i citesc gândurile. Acum, nu sunt sigur, fiindcă era cam băut fiindcă îl părăsiseră soția, îmi răspunde Blake la întrebare.

---Trebuie să plecăm cât mai repede, constat eu.

---Știi bine că tu nu trebuie să vi, îmi sugerează Blake.

---Eu am descoperit cartea asta. Tot eu o să găsesc elementarii, îl contrazic. Plecăm la noapte. De pază vor fii Ashron, Vega, Maya și Alex.

---O doborâm pe Vega, și fugim. Cred că reușesc să te fac și pe tine invizibilă. N-o să știe ce a fost, îmi explică planul Blake, eu aprobându-l printr-o înclinare de cap. Fă-ți bagajul. Nu ne întoarcem până nu-i găsim pe toți.

---Nici nu aveam de gând să mă întorc fără salvarea noastră, îi reproșez în timp ce apuc o geantă sport, deschizând ușile dulapului și punând câteva haine în el, neuitând cartea. Ne vedem la noapte.

***

---Haide Blake, unde ești, întreb enervată fiindcă e deja ora unsprezece și ceva, iar Blake nu a apărut.

---Poate dacă deschizi geamul, o să plecăm și,

noi, se aude vocea lui Blake, eu întorcându-mă spre Geam, tresărind când observ că Blake plutește în dreptul geamului meu. Surpriză! Am descoperit că pot să zbor, și cu ajutorul aerului, pot să mișc lucruri ușoare.

---Știam ca vrei să te dai mare, dar nu așa, țip în șoaptă, sperând să nu ne audă nimeni.

---Haide o dată, o să pierdem avionul, pune enervat, eu aruncând geanta de sport pe geam, punându-mi un picior peste pervaz.

Arunc o ultimă privire asupra camerei, înainte să mă arunc de pe geam, aterizând în picioare și apucând mânerul genții, mi-o pun peste umăr.

---Sper că o să meargă, spune Blake în timp ce mă prinde de mână, închizându-și ochii, concentrându-se pe un anumit lucru. Daca nu merge, fugim.

O luăm la pas, uitându-mă cu atenție prin cartier, să fiu sigură că în afară de cei care trebuie să păzească cartierul nu mai este nimeni în jur care ne-ar putea strica planurile. Trecem prin fața lui Alex, acesta nici măcar nebăgându-ne în seamă. Suntem invizibili. Firar, Blake a reușit!

---Nu ne putem despărți, astfel te-ai face vizibilă, îmi explică acesta, eu aprobându-l. Încerc să o dărâm cu vântul pe Vega, iar concentrarea ei va dispărea.

Ne apropiem cu pași repezi de sfârșitul cartierului, acolo aflându-se Vega ce se uita în jurul ei, fiind atentă la tot ce mișcă. Blake își îndreaptă mâna stângă spre Vega.

---Haide Blake, știu că poți, îl încurajez, dintr-o dată Vega picând pe jos, scoțând un țipăt, scutul albindu-se imediat și dispărând la fel de repede. Haide!

Folosindu-ne de viteza de vampir, ieșim din cartier, lăsându-i pe ceilalți în urmă. De noi depinde totul. De noi depinde să găsim cei trei elementari. De mine depinde Blake.