Gardiana-Volumul I

Capitolul 18 ✔

---De ce nu găsesc nimic despre partea sălbatică, oftez în timp ce închid coperțile cărții.

Au trecut doar două zile de la vizita lui Cristopher, și ulterior moartea acestuia. Suntem în presiune de timp, fiindcă tot mai multe camere de supraveghere de la aeroporturi capturează chipurile gardienilor animalelor, aceștia fiind recunoscuți de Scarlett și ceilalți.

Iar, eu, nu știu cum să-mi descui partea sălbatică. Desigur că dobitocul de Cristopher, după ce mi-a spus o modalitate prin care să opresc definitiv corciturile alea, iar mai apoi încearcă să mă oprească, cu riscul că o să mor.

---De ce totul are legătură cu tine, spun în timp ce ațintesc cu privirea cartea. Sigiliul e cartea. În sigiliu se află sufletele tuturor gardienilor, constat.

Partea sălbatică. E în carte. Cristopher, nu ai reușit să mă oprești.

---Dacă e să mor, măcar să le explic tuturor ce se întâmplă, zic în timp ce iau o foaie de pe birou cu un creion. Camarazii mei, spun în timp ce scriu. Nu, de parcă plec la război, dau di cap în semn că nu e bine și șterg. Blake, când vei citi asta, probabil voi fi moartă. Probabil că Irma va plânge și va încerca să se omoare, iar după ce își a reveni, se va cupla cu Ashron. Probabil că Sage o să se arunce în brațele lui Ethan și între ei se va înfiripa o poveste de dragoste. Probabil când vei citi tu, o să afli că te plac. Nu, nu e termenul potrivit. Iubesc momentele tandre cu tine, sau atunci când mă îmbrățișezi ca să te asiguri că sunt în regulă, sau acel moment când amândoi vrem să-l omorâm pe Adam. Iubesc totul la tine. Te iubesc. Dar, iubirea noastră nu poate exista. Am descoperit modul în care să vă salvez pe voi toți. Cristopher a încercat să mă oprească, de aceea l-am omorât. Vreau să știu că tu vei avea grijă de toți. Că, după ce corciturile alea mor, tu să te asiguri că-și vor continua viața. Să mă țineți mine ca gardiana...

Oftez resemnată în timp ce pun biletul pe masă, ridicându-mă în picioare și luând cartea, lăsându-mi capul în jos și gândindu-mă l pajiștea înconjurată de pădure, ridicând capul și dând de ea.

***Blake***

---Astra, ești aici, întreb în timp ce intru în camera e fără să bat, aceasta fiind goală.

Încă sunt confuz de apariția lui Cristopher. Gândul că el încerca s-o rănească pe Astra l-aș fi auzit, dar, simțeam doar ură pentru rasa lui magică. Astra a mințit, se vedea pe fața ei. Încerca să pară calmă, dar nu reușea. O cunosc prea bine.

---Ce ascunzi tu, Astra, întreb cu voce tare în timp ce mă uit pe biroul ei, dând de o foaie. Blake, când vei citi asta, probabil că voi fi moartă, citesc cu voce tare, ochii devenind mari de șoc și frică. Sage, Ethan, șip în timp ce cobor scările cât pot de repede, în bucătărie dând de ei, și Finnick. Trebuie s-o găsim pe Astra, până nu face ceva necugetat, le explic, aceștia crispându-se.

---Mirosul ei se simte pe pajiștea din pădure, ne spune Finnick, în timp ce se ridică de pe scaun, eu, urmat de Sage și Ethan, ieșind valvârtej pe ușa din spate, acum chiar dorindu-mi să am viteza de vampir, sau măcar să mă teleportez.

Oboseala pune stăpânire pe mine, constatând bucuros că aproape am ajuns, dându-mi seama fiindcă stejarii se răresc. Toți trei pășim sfioși pe iarba udă de la ploaia de azi-noapte.

---Îmi pare rău, Blake, spune Astra ce se întoarce spre noi, cartea înghețând și apoi o explozie aruncându-ne la pământ.

b��:�Gڐ