Strange Bonds

Chapter 9 O zi perfecta cu tine

in poza David ;)

----------------------------------------------------------------------------------------

Nu putea fi adevarat. Dar era el, era David. Am vrut sa confirm asa ca mi-am inaltat mana dreapta si i-am atins fata. Se facuse si mai chipes decat ultima data cand l-am vazut. Il priveam cu fascinatie, devenise un adevarat barbat.

-         Mira? Tu esti? Nu te-ai schimbat deloc.

-         Ce vrei sa spui? Apropo cand te-ai intors?

-         Nu ti-a spus Trevis?

-         Trevis?

     Ia stai un pic, asta sa fie adevaratul motiv pentru care el si Jessica se comportau atat de ciudat ieri? Daca te gandesti putin are sens. Dar am trecut peste David, deci de ce se ingrijoreaza atat?

-         David cine e la usa? Miraaaaa? Exista o explicatie pentru asta.

-         Serios? Pentru ca mor sa o aud. Cum ai putut sa ma minti Trevis?

-         Teoretic nu te-am mintit.

-         Nu, doar ai ascuns adevarul. Ei bine pentru mine nu face nicio diferenta.

-         Eu m-am gandit doar la tine cand am facut asta, nici eu nu am vrut sa te mint, am vrut sa te protejez.

-         Ei bine, ghici ce? Nu am nevoie de protectia ta!

   Am plecat furioasa de acasa de la Trevis. Am intrat in camera, trantind usa in spatele meu. Am trecut prin fata unei oglinzii si…..mai bine nu m-as fi vazut. Aratam teribil de prost. Ia stai, asta inseamna ca David m-a vazut in halul asta??? Nuuuuuu!!! Arat atat de jalnic! Bine, e timpul sa te faci frumoasa Mira. Am scos din sifonier o rochita scurta, putin mai grosuta, doar era mijlocul lui octombrie. M-am incaltat cu cizmele cele negre si am plecat afara.

     Aaaaa da. Am uitat sa va spun de povestea cu David, desi cred ca v-ati dat seama. David este fratele mai mare al lui Trevis. Este cu patru ani mai mare decat mine si il cunosc…ei bine, de cand il cunosc si pe Trevis, deci din totdeauna. Chestia e ca mereu l-am iubit pe David, dar nu i-am spus niciodata. Mi-a fost teama ca voi fi refuzata. Acum trei ani a plecat la facultate si se pare ca s-a intors acasa. M-a luat prin surprindere.

       Am ajuns intr-un parc unde m-am asezat pe o banca. Parcul era gol si linistit, peste tot fiind numai frunze ruginii. Era frig afara, trebuie sa recunosc, mi-au cam inghetat mainile. Acum ca sunt singura cu gandurile mele nu-mi trece prin cap decat un singur cuvant: minciuna. Jessica si Trevis practic m-au mintit. Mi-am sprijinit capul in palme si am inceput sa plang.

-         Mira? Ce faci aici? E groaznic de frig si esti dezbracata.

   Recunosc vocea asta. Dar, nu stiu din ce motiv ma simt ciudat, de parca nu mai am forta in mine si mi-e somn.

-         Mira! Hei! Ma auzi?

*

        Uuught! Ce mi s-a intamplat? Mai important, unde sunt? Hmmm…este o camera de marime medie, cu un pat mare in care bineinteles ma aflu, cateva rafturi cu carti vechi, un birou langa pat si un sifonier. A cui casa e asta si ce caut eu aici? Imi amintesc ca eram in parc si apoi totul e in ceata. M-am ridicat din pat si am inceput sa cercetez camera. Nu era nimic in neregula cu ea. Am iesit afara, intrand in living. Se auzea un zgomot venind din stanga mea, dintr-o camera. Am deschis usa si…….am inchis-o la loc. Cred ca mi-au jucat ochii feste. M-am intors in dormitor unde am inceput sa cotrobai prin sertare. Nimic! M-am indreptat apoi spre rafturile cu carti si am scos o carte rosie. Am deschis-o din ea cazand multe poze cu…..mine???  Buuun…acum oficial e ciudat. Usa se deschise, in camera intrand un tanar inalt, saten cu ochii negri, tinand in mana o cana de ciocolata calda.