Strange Bonds

Chapter 4 Primul sarut....dezamagire???

     Ne uitam unul la altul fara sa zicem nimic. Am intors capul, nu mai suportam sa ma priveasca asa. Am trecut pe langa el indreptandu-ma spre iesire dar Liam mi-a apucat bratul nelasandu-ma sa plec.

-         Ce vrei? Il intreb eu

-         Vreau sa vorbim.

-         Noi doi nu avem despre ce sa vorbim Liam. Intre noi doi nu exista nimic, nici macar amicitie si as prefera sa pastrezi distant fata de mine. Aaa si as aprecia daca ai dezminti zvonurile despre noi doi. Pana la urma e vina ta ca intreaga scoala crede ca suntem impreuna.

-         De ce esti asa de suparata?

-         Nu sunt suparata, sunt serioasa. Iti vine sa crezi sau nu pana si eu am momente in care pot fi serioasa.

-         Inteleg, este vorba de azi-dimineata. Uite ce e Miranda, nu stiam ca tu si Vanilla aveti tipul acela de relatie, de fapt nici nu stiam ca va cunoasteti. Daca as fi stiut, nu as fi sarutat-o. Imi pare rau.

-         De ce iti pare? Poti face ce doresti cu cine doresti, nu esti proprietatea mea. Acum lasa-ma sa trec, am multa treaba de facut.

-         Nu pleci pana nu clarificam lucrurile.

-         Poftim? Lasa-ma sa plec, nu sunt obligata sa stau aici si sa-ti ascult scuzele, iar in legatura cu Vanilla poti sa faci ce vrei, nu ma intereseaza, ii raspund eu cu incredere.

-         Aaaa, vad acum. Esti geloasa.

-         Ce? Geloasa? Eu? Nu ma face sa rad. De ce as fi geloasa?

-         Pentru ca am sarutat-o pe Vanilla iar pe tine nu.

   Ma scotea din sarite. Cum putea sa spuna ca sunt geloasa?? Si pe Vanilla pe deasupra!! Tipul asta stie intr-adevar cum sa ma enerveze. Cred ca asta este scopul lui in viata. Dar am eu o replica si pentru tine.

-         Si ce, acum vrei sa egalezi scorul? De asta esti aici? Sa poti sa imi furi un sarut? Ei bine nu-ti va merge!!

-         Pari destul de sigura pe tine. Ia sa vedem daca poti sa imi scapi.

   Si acestea fiind spuse ma apuca de cele doua maini si ma tranteste pe spate pe una dintre banici. Imi tinea mainile deasupra capului meu cu un singur brat, iar cu celalat imi inconjura talia, fata lui apropiindu-se din ce in ce mai mult de a mea.

-         Deci? Ce mai ai de spus acum ca te afli in aceasta pozitie? Tot crezi ca ma poti impiedica sa te sarut?

   Il uram de moarte. Dar daca era un lucru care il displaceam acela era sa ii dau dreptate lui sau sa admit infrangerea. Daca el crede ca ma dau batuta atunci se inseala amarnic. Imi ridic capul si il privesc fix in ochi schitand un zambet diavolesc pe buze de parca as fi avut un as in maneca. Ma elibera din stransoare. Acum stateam fata in fata cu el avand acelasi zambet pe buze. In clipa urmatoare ii cuprind fata in palmele mele si imi lipesc buzele de ale lui. Sarutul a fost unul dulce, domol si putin cam scurt . Mi-am dezlipit buzele de ale sale, pe chipul meu observandu-se un zambet triumfator. Liam statea ca o fantoma, mirat de tupeul meu. Din cauza mandriei mele nu ii puteam ingadui sa aiba satisfactia ca mi-a furat primul sarut asa ca l-am oferit din proprie initiativa. S-ar putea spune ca eu am fost cea care i-a furat un sarut. Ma simteam asa de bine, ca un leu fugarind o caprioara. M-as putea obisnui cu asta.

-         Ce, ti-a mancat pisica limba? Nu ma credeai in stare de asa ceva, nu? Daca este un lucru la care nu renunt aceea este mandria mea. E bine ca te-am surprins.