Strange Bonds

Chapter 16 Confesiunea

Oficial asta e ultimul capitol.....o sa urmeze 4 extrauri la aceasta poveste...sper sa le cititi si pe acelea. 

Pana una alta, bucurati-va de acest ultim capitol! 

---------------------------------------------------------------------------------------------------------

Este 24 decembrie, ajunul Craciunului. Este o zi superba de iarna, soarele straluceste, pamantul fiind mangaiat de razele palide ale sale. Patul este atat de confortabil si calduros incat nu m-as ridica din el. Aaaaaah! As sta toata ziua in el, dar nu pot. Am un suflet de salvat!

     Asa e. Trebuie sa-i spun lui Liam ca-l iubesc pana in doisprezece noaptea. Cat de mult am vrut sa ma confesez in tot acest timp. N-as fi crezut ca va fi in felul asta, insa. Dar ce pot sa fac? Nu am de ales, il iubesc prea mult ca sa il las sa sufere asa. Acum stiu. Multumita lui David am luat decizia corecta. Stiu asta. Dar va fi greu fara el, foarte greu.

-         Mira te-ai trezit?

      De ce trebuie sa ma sece asa in fiecare dimineata?  Nu pot avea si eu un moment de liniste cu gandurile mele? Ce-o fi in capul ei? E atat de devreme!!!

-         Pleaca!!! Vreau sa dorm!! Este atat de devreme!! Ce esti tu, cocos??

-         E unu dupa-amiaza!

-         Prostii!!! Ceasul arata clar ca este…unu?

-         Ti-am spus eu! Acum vin-o sa ma ajuti! Tortul nu se face singur.

-         Tu vrei sa-mi fac propriul tort? Ce fel de persoana jalnica face asta?

-         Tu, in fiecare an?

-         Asta a fost atunci. Anul asta tu sa-mi faci tortul! Vezi sa fie unul mare, cu cateva etaje, avand atat frisca cat si ciocolata. Oooo si nu uita de capsuni!

-         Capsuni? In decembrie? Ai innebunit? Stii cat sunt de scumpe?

-         Oooo te rog! O data in viata fac si eu 18 ani asa ca nu te mai plange!

-         Da…sigur…acum trebuie sa-i fac si tort…pleca Katie bombanind

        M-am ridicat din pat si am coborat in living purtand nimic altceva decat pijamalele. M-am asezat pe canapea si am deschis plictisita televizorul. Peste tot numai emisiuni, cantece si filme de sarbatori. Mai ca-mi vine sa vars…

        Am stins televizorul si m-am indreptat spre bucatarie de unde se auzeau tipete infernale. Zici ca era o familie uitandu-se la un film de groaza. Dar, avand in vedere ca era vorba despre familia mea, acest lucru este trivial. In fiecare an e la fel. Cu timpul te obisnuiesti.

       Am deschis usa, ochii mei “imbatandu-se cu o priveliste fantastica”. Tata, despre care ce-i drept nu v-am zis mai nimic, era imbracat in pijamalele sale albastre cu floricele rosii, avand sortul roz al mamei prins in jurul taliei. Se pare ca se lupta de zor cu un curcan destul de mare. Mama, purtand hainele sale obisnuite, mai putin boneta de bucatar sef, taia cu o viteza uimitoare niste legume. Pentru un moment am crezut ca-si va taia degetele. Nu am vazut-o niciodata gatind, eram prea ocupata sa pierd vremea facand nimic de cele mai multe ori. Iar Katie, murdara pe toata fata de faina tinea doua oua in maini privindu-le insistent.

-         Ce faci? O intreb eu.

-         Ce ti se pare ca fac? Incerc sa-mi dau seama cum sa folosesc aceste obiecte pe care voi le numiti oua. Desi, daca ma intrebi pe mine, ouale ar trebui sa aiba albus si galbenus. Astea au doar coaja.