Strange Bonds

Extra nr. 4 Adevaratele mele sentimente

       Hello toata lumea! Stiu ca m-am facut cam asteptata cu acest ultim extra dar ce sa faci? Scoala o sa ne omoare pe toti...

       Ei bine, acest ultim extra are valoare de sequel.....ve-ti vedea...

        Cu acest extra inchei oficial povestea "Strange Bonds" care sper din tot sufletul ca v-a placut

       Well, enjoy it!

------------------------------------------------------------------------------------------------------------------

          Intr-un loc uitat de lume, unde cerul este limpede, iar in aer se aud harpe si viori, intr-un colt sta singuratic sufletul ce intr-ansul poarta o durere sfasianta.

          Singur zace pe piatra rece, privirile fiindu-i atintite spre cerul infinit care pare ca-l cuprinde ramanand astfel nimic. Singura lui alinare este amintirea ei care lin se-ndeparteaza spre a inimii lui taina.

           De departe parc-o vede chemandu-l si implorandu-l sa se-ntoarca iar la ea. Ochii de lacrimi umpluti inima-i induioseaza, dar pe chipul lui cel sobru doar raceala se citeste.

            Se ridica incet – incet ducandu-si mana la frunte ca si cand ar fi simtit vreo durere soptind lin al ei nume : “ Miranda…”.

-         Tot te mai gandesti la acea copila, Liam?

-         Arianna! Nu am stiut ca este cineva aici.

-         Oooo, nu ma lua in seama, continua!

Liam ridica spranceana stanga ca si cum ar fi intrebat : “ Serios? ” .

-         Bineeee….atunci hai sa vorbim despre asta!

-         Arianna stiu ca esti zeita intelepciunii, dar sincer nu am nevoie de sfaturi.

-         Chiar asa? Caci in starea in care te aflii arati de parca ti-ar fii de folos.

-         Am facut alegerea potrivita, sunt sigur de asta.

-         Chiar daca esti singurul care crede acest lucru?

-         Ce vrei sa spui?

-         Liam, tu nu esti prost. Cred ca ti-ai dat seama deja ca eu impreuna cu ceilalti cinci zei simtim la fel. Noi credem ca ai facut o greseala.

-         Am facut ceea ce trebuia pentru a-mi redobandi nemurirea.

-         Si la ce iti foloseste acum, suflet gol si pustiit ?

-         Cum indraznesti sa ma numesti astfel? Nu uita cu cine vorbesti!

-         Stiu foarte bine cu cine vorbesc. A ramas doar umbra zeului care erai odata. Acum esti bantuit de amintirea acelei fete. Daca intr-adevar ti-e draga, atunci de ce nu te intorci la ea?

-         Nu imi este draga, nu o iubesc! Miranda a fost doar o unealta in drumul meu spre casa.

-         Acasa este acolo unde ti-e inima, iar inima ta clar nu este aici.

-         Ce stii tu despre mine mai exact, Arianna?

-         Sunt prietena ta cea mai buna. Daca eu nu te cunosc, atunci cine o face? Adevarul este ca te-am supravegheat indeaproape in perioada asta a ta de exil. In final am ajuns la o concluzie : tu o iubesti pe Miranda!

-         Prostii! Cum pot eu, un zeu, sa iubesc o muritoare, o fiinta atat de fragila? Este absurd!

-         Chiar asa sa fie? Inimii nu-i poti porunci pe cine sa iubeasca si pe cine nu. Ea doar o face fara sa-ti ceara voie. Iar pe tine te cunosc prea bine. Prima ta dragoste a fost una falsa. Nu-i ranesti pe cei pe care ii iubesti! Dragostea nu este egoista si asta ai demonstrat prin relatia ta cu Miranda.