Tower Bridge

14

Vocea lui nu denota nici un pic de amuzament,in urma apelativului folosit de mine.Ce naiba are de e asa ciufut? Matt ma priveste intrebator,dar ridic din umeri. Imi bag telefonul si ies afara,el fiind in urma mea. Nici bine nu pasesc in afara sectiei,ca vocea lui Nick se face auzita din partea dreapta. Cu cine naiba se cearta? Ma ghidez dupa vocea lui.Ajungand in drept cu el,privirea mi se opreste pe barbatul din fata.Acum inteleg de ce Nick este cu ariciul in pantaloni.Incremenesc la propriu,iar ochii imi ies din orbite. Omul pentru care am jelit in tacere atata timp,statea,cu bratele incrucisate,sprijinit nonsalant de masina mea. Nu mai pot face nici o miscare,m-am blocat. Este ultima persoana care mi-as fi dorit sa o vad acum.Luca.
Matt ma apuca de brate si ma lipeste cu spatele de pieptul lui,atunci trezindu-ma din transa.
-Buna ziua roscato!!Ma gandeam ca ai sa apari.
Vocea ii este schimbata. Parul negru ii este ciufulit intr-un mod rebel si bratul stang ii este acoperit,pana la cot de un tatuaj ciudat. Parca nu ar fi el.Singurul lui tatuaj era pe mana dreapta,de-a lungul degetului aratator:"You're mine forever"(Esti a mea pentru totdeauna).E diferit. Nu este Luca de care eu m-am indragostit,cel care m-a iubit,cel care mi-a facut viata mai frumoasa.
Ma smulg din bratele lui Matt si cu pasi mici ma indrept spre el. Ma pozitionez in fata lui,studiindu-l cu atentie,desi tremuram toata pe dinauntru,cautand un mic amanunt care sa-mi de-a speranta ca mai este un pic din Luca,care il stiam eu.
-Ce cauti aici?marai la el.
-Usor tigroaico,nu-ti scoate ghearele la mine. Am venit in semn de pace.
-Ai venit pe dracu' sa te ia,il aud pe Nick mormaind printre dinti,in spatele meu.
-Sa te aud!
Si tace. Se uita in ochii mei. Ma studiaza de parca atunci ma vede pentru prima oara.
-Daca nu ai nimic de spus,sunt de parere ca ar trebui sa pleci.Si zicand asta ma intorc vrand sa pun distanta intre mine si el,nemai suportand tensiunea,dar ma simt prinsa de brat si intoarsa din drum.
-Stai!Nu am venit pana aici degeaba.
Matt face un pas catre mine,dar este oprit de catre Nick.
Ma uit la mana ce m-a prins si raman stupefiata. Pe degetul aratator nu se afla nici un tatuaj.Cine naiba e omul asta? Imi retrag bratul. Imi intind degetele de la mana dreapta si apoi le strang in pumn. Printr-o miscare brusca,nasul lui face cunostinta cu pumnul meu,intr-un mod nu prea placut.
-Cine naiba esti? Ii spun printre dinti.Vorbeste!!!
Ma straduiam sa vorbesc pe un ton nepasator in speranta ca ochii nu-mi tradeaza zbuciumul inimii. Se tinea cu mana de nas si se uita in ochii mei.Matt ma trage in spate si se pune paravan in fata mea. Lumea s-a strans in jurul nostru ca la circ.
-Esti mai inteligenta decat ma asteptam,spune scotand o batista din buzunar si stergandu-se la nas. Si un pumn al dracului de tare. Dar,ma cam dezamgesti cumnatica draga.
Cumnatica? Isi bate joc de mine?
Daca la inaltimea mea,aerul s-a rarefiat,nu vreau sa imi inchipui cum e aerul la inaltimea lui Nick. Il aud mormaind in barba,dar nu inteleg ce spune.Ma prind cu mana de geaca lui Matt si ma las cu fruntea pe spatele lui. E tot incordat si ii pot auzi cum scasneste din dinti.
-Chiar ma dezamagesti!!! Pe bune acum! Am crezut ca ti-ai dat seama in momentul in care ai observat lipsa tatuajului!!
Ies din spatele lui Matt si ajung din nou in fata lui de data asta cu mai multi nervi ca prima oara,apucandu-l de gulerul tricoului.
-Asculta,purtator de scula. Nu-ti permit sa vii pe teritoriul meu si sa iti bati joc de mine. Spune naibii cine naiba esti si de ce ai venit.
Imi desclesteaza lent mana de pe gulerul tricoului,dar nu imi da drumul,ci dimpotriva,o tine de parca ar fi un trofeu,depunand un mic sarut in podul palmei.
-Tony Riina,fratele geaman al sotului tau decedat.
Imi retrag mana brusc si simt cu pamantul vrea sa imi fuga de sub picioare.Cum mama naibii vine asta?Nu l-am vazut si nici nu mi-a vorbit niciodata despre el.Luca are un frate geaman?
Simt cum totul se intuneca in jurul meu. Totul este intr-o bezna tacuta.Mintea imi joaca feste. Nu pot sa procesez informatia,e prea mult pentru mine.
Prin acel intuneric imi revin imagini,ca intr-un film din ziua inmormantarii. Am fost nevoita sa infrunt realitatea pierderii. Si a trebuit sa imi continui viata,am invatat sa traiesc cu acest gol in suflet si cateodata,seara cand ramaneam singura in intunecimea apartamentului meu,simteam ca o iau prin porumb,simteam ca mi se rupe inima in piept cand realizam ca el nu se va mai intoarce. L-am pierdut pe cel fara de care nu-mi imagina viata. Singuratatea a durut si inca doare,dar nu la fel de tare ca in trecut. S-a estompat cat de cat in timp.Incerc sa imi revin scuturand din cap. Realizez ca am ramas stana de piatra in fata copiei sotului meu decedat,care ma privea cu ingrijorare. Dar nu trebuie sa ma pierd in detalii,trebuie sa caut o cale de acces din toate astea.
Nu stiu cand am fost luata de acolo si dusa inapoi in birou meu. Eram asezata pe canapea,cu privirea intr-un punct fix,si anume pe chipul lui Matt,ce statea in genunchi in fata mea,cu mainile deoparte si de alta a picioarelor mele,privindu-ma ingrijorat.
-Te rog,Anne zi ceva,sopteste catre mine,simtindu-i respiratia calda pe fata mea.Vorbeste cu mine.Lasa-ma sa iti aud vocea. Nu ma priva de asta.
Dar nu pot. Sunt prinsa in privirea lui si cuvintele intarzie sa apara. De ce nu pot vorbi?