Tower Bridge

4

-Nu mai urla ca o descreierata ce esti! Mi-ai spart timpanul. Sunt in drum spre sectie,ajung in 10 minute. Si-mi inchide telefonul in nas. Asa e el mai dragut, mai subtil si plin de complimente(sarcasm). In fiecare zi ma alinta,de mi-au ramas in gat alintaturile lui.Imi vine sa il strang de gat cateodata.Imi dau ochii peste cap si ma asez la birou pentru a savura salata. "Dictatorul''Alex poate sa mai astepte,mai important este pranzul meu.Si oricum, cu ocazia asta il astept si pe Nick,ca doar nu sunt atat de nebuna sa il infrunt singura cu nervii pe care ii are.
Bineinteles ca Alex iar isi testeaza corzile vocale pe noi de il aude intreaga planeta Pamant si alte doua pe langa,ramanandu-mi salata in gat,dar ce importanta mai are, nu-i asa? Tind sa cred ca s-a nascut nervos sau a fost scapat in cap la nastere. Intr-un final apare si faimosul fiu de dac,Nick,alaturi de Matt, cu un plasture pe frunte si bandajat la ambele maini. Cum naiba l-au externat asa repede?Pe fata mea se putea citi uimirea,confuzia si multe alte emotii care nici eu nu mai stiu ce sunt. Ochii imi sunt fixati pe Matt,lasand la o parte faptul ca arata de parca ar fi trecut prin al 3-lea Razboi Mondial arata...ei bine...arata...apetisant. "Apetisant? Pe bune Anne? Unde naiba ti-e gandul?"."Constiinta nebuna. Nu mai vorbesc cu tine."Ma trezesc din transa cand Nick pocneste din degete.
-Te-am intrebat ceva.
-Ce m-ai intrebat?
-Iti arde de mistouri?
-Nu. Doar ti se pare,uratule.zic scotand limba la el. Gestul copilaresc il face pe Matt sa chicoteasca si pe Nick sa isi dea ochii peste cap.
-Mergi sa ii iei tu declaratia lui Matt sau te duci la Alex in birou?
-Nici una,nici alta. Ce zici de asta? Dar nici bine nu apuc sa termin propozitia ca Alex iese din birou cu o falca in cer si una in pamant, cu parul valvoi si cu o fata ca in filmele de groaza. In cei 27 de ani ai mei nu m-am speriat niciodata de bau-bau,dar la imaginea asta am tresarit, m-am dat doi pasi in spate,ascunzandu-ma in spatele baietilor.
-IN BIROUL MEU ACUM!!!!
Ma intorc spre Matt si ii arat din priviri scaunul biroului meu,ii intind foaie si un pix si il rog,pana terminam discutia cu "dictatorul sef", sa scrie declaratia. Se aseaza cuminte pe scaun si se uita lung la mine. Bine inteles ca iarasi a luat-o cu reclama la pasta de dinti. O sa ma omoare intr-o zi cu zambetul lui.''Anne ce naiba? Controleaza-te!!!""De parca nu iti place!" imi sopteste constiinta. Cine m-a pus sa o iau cu mine astazi,trebuia s-o las acasa sa se odihneasca intr-un sertar."Taci idioato!!!"
Ii zambesc inapoi si plec la razboi...adica....stiti voi unde.Dar nici bine nu intram in birou ca nebunul dezlantuie taifunul:
-Ce naiba e cu voi?
-Adica? Intreaba Nick
-Voi stiti peste cine ati dat?
-Peste cine? Intrebam la unison eu si Nick.
-O,Doamne.zice Alex. Cine mi-a facut rost de voi? "Bunica",imi sopteste constiinta.Chicotesc la gandul asta si Alex se incrunta la mine.Ridic mainile insemn de predare si ii fac semn sa continue. Si continua bine inteles: Matt Tate,32 de ani, absolvent al facultatii de drept "Inspire".
De 6 ani de zile de cand profeseaza ca avocat, a bagat dupa gratii pe unii dintre cei mai periculosi criminali. In momentul de fata lucreaza,ca avocat al acuzarii in cazul lui Thomas Devanport. Cand a facut accidentul se dimineata, venea la mine cu noile probe pe care le avea impotriva lui. A scapat ca prin urechile acului.
Ochii mi s-au marit la auzul acestui nume. Oamenii lui mi-au rapit cea mai importanta persoana din viata mea,Luca,sotul meu ucis in urma cu 3 ani in urma unui raid in avalansa care a vizat una din locuintele lui Thomas.
Raman fara cuvinte,prin fata ochilor trecandu-mi imagini din timpul raidului si momentul in care l-am gasit pe Luca fara suflare cu un glont in cap. Ochii ma inteapa,dar las capul pe spate ptr a impiedica lacrimile sa iasa. Nu am mai plans din ziua inmormantarii, asa ca trebuie sa fiu tare.Ma intorc spre geamul biroului lui Alex si privesc catre omul de la biroul meu care scrie concentrat declaratia.Avocat pe bune? 32 de ani? Nu i-am dat mai mult de 25.Daca stai putin si il analizezi,cu blugii negrii si rupti in genunchi,tricoul alb ce sta lipit de el ca marca de scrisoare,bocancii negrii ca cei de armata,cu parul lung pana la baza umerilor si cret,cu tatuajele imprastiate pe maini,il asociezi mai degraba cu un bad-boy, nu cu un avocat. Si nu pot sa nu ma intreb,cum naiba,Alex dintr-un birou,a facut rost de atatea informatii intr-un timp atat de scurt? Si daca Matt venea la sectie,inseamna ca Alex inca nu a inchis capitolul "Luca".
-Glumesti? Pe bune? Avocat?
-Uita-te la mine.spune Alex adoptand o fata serioasa,nu ca pana acum ar fi zambit. Ti se pare ca glumesc?
Dau sa zic ceva,dar inchid gura la loc caci fata serioasa a lui Alex ma face sa cred ca nu vorbeste din povesti.Dupa cateva minute de liniste in care toti 3 ne uitam unul la altul,Nick rupe linistea impingand scaunul pe care statea si iese din birou. Mi-am dat seama ca si el si-a adus aminte de Luca. Au fost parteneri timp de 4 ani si cei mai buni prieteni inca din copilarie.
Gandurile imi fug la Matt si un beculet mi se aprinde deasupra capului. Alex a zis ca a bagat dupa gratii  criminali periculosi care nu ezita atunci cand apasa pe tragaci si asta poate fii un motiv de razbunare perfect. Si-a facut destui dusmani.Asa ca pun mana pe telefon si sun la centrul de probe:
-Vreau sa cercetezi masina cu atentie. Orice urma care denota ca masina a fost sabotata,ma anunti.Interlocutorul meu incuviinteaza printr-un simplu"ok".Bag telefonul in buzunar si dau sa ies din birou,dar Alex ma opreste:
-Esti sigura?
-Au pierit prea multi de mana lor.Nu mai las sa moara oameni nevinovati. Cel putin nu atata timp cat este tura mea.

La media Anne.