Tower Bridge

12

Ne indreptam razand catre casuta micuta. Mi-a lipsit tachinarea asta in ultima saptamana. Ne piere tot cheful de ras cand din casa se aud voci ridicate.Ne uitam unul la altul,scoatem armele in acelasi timp si ne pozitionam pe o parte si pe alta a usii de la intrare. In urmatorul moment,pe usa iese furtunos o fata destul de nervoasa,care apuc sa o prind inainte sa o ia la fuga,astupandu-i gura si facandu-i semn sa taca. Individul ramas inauntru o striga pe fata,iar aceasta,intr-un moment de neatentie al meu,ma musca de mana si ii striga sa fuga. O imping spre Nick,si cand sa apas pe clanta sa intru,sunetul unei arme ce se incarca se aude si cu doua secunde ca rafala de gloante sa se napusteasca asupra mea prin usa,ma culc la pamant.
-Anne!tipa Nick peste zgomotul produs de gloante.
-Du-te prin spate!
Rezerva de gloante i se termina in mai putin de trei minute si rasuflu usurata. Din casa se aud zgomote infundate.Ma ridic cu viteza luminii si sparg usa strapunsa pana la ultima bucatica de lemn. Nick deja il imobilizase pe Doran si acesta se zbatea. Ii pune catusele si il ridica de la pamant.
-Nu te mai zbate atat ca nu scapi!ii spune Nick,impingandu-l spre mine.
-Ai vandut o arme unui tip pe nume Thomas Davenport. Pe el il vreau.
-Nu vorbesc cu tine.
-Unde il gasesc?insist eu.
-Am zis ca nu vorbesc cu tine. Esti surda?
Il apuc de o aripa si ii fac vant spre iesire. Il urc in masina,blochez usile sa nu poata fugi,caci nu poti stii ce ii trece prin cap idiotului,Nick ramanand in urma scuturandu-se de praf. Ma uit la mine si observ ca arat deplorabil. Plina de praf din cap pana in picioare,tricoul meu alb devenind acum gri.
Plecam spre sectie si il predam pe Doran.Ma trantesc pe scaunul biroului meu si imi pun mainile in cap,inchizand ochii. Lumina soarelui ce patrunde prin fereastra imi este oprita de o umbra. Fara sa imi deschid ochii,murmur:
-Inainte sa ma intrebi de ce arat in halul asta, lasa-ma sa iti spun Alex,ca am nevoie de 5 minute de liniste.
Umbra isi drege vocea sa ma faca atenta. Asta e capcaun, nu intelege ca n-am chef de vorba acum?
-Alex,ti-am spus ca.....zic ridicandu-mi privirea.
-Hei!
Cuvintele mi-au ramas in gat.In fata mea,Matt,imbracat intr-o pereche de blugi ce ii atarnau periculos pe solduri,un tricou verde ce ii faceau ochii sa iasa in evidenta si geaca de piele ce i se mula pe muschii bratelor,de iti venea sa salivezi. Iar ma holbez. Ce naiba e cu mine? Sper ca nu a observat,desi e putin probabil. Imi scutur capul si ies din transa inainte ca nebunul de Nick sa mai apara cu vreo batista sau eventual cu un servetel sa ma stearga la gura.
-Oh,hei Matt!
Matt imi zambeste si ma examineaza fara rusine.
-Arati destul de....
-Da stiu ca arat ca scoasa din cutie!Mersi!
-Voiam sa spun prafuita. Ce s-a intamplat?
-Doran s-a cam zbatut! Putin cam mult pentru gustul meu!
Usa biroului meu se deschide,Alex facandu-si aparitia.
-Anne am nevoie....si se opreste cand ma vede cum arat.
-Nu intreba te rog!Ai nevoie de...?
-De masina ta. Trebuie sa ajung la Ty si a mea m-a lasat.
Ii arunc cheile si paraseste biroul nu inainte de a da noroc cu Matt si salutandu-ma pe mine. Matt se face comod pe scaunul din fata biroului,aruncandu-mi din cand in cand cate o privire fugara. Linistea se lasa intre noi si nu ma pot abtine sa nu o rup.
-Ti-a mancat pisica limba?
Se uita la mine,dar nu zice nimic. Se ridica,pune mainele pe birou,se apleaca cat sa ajunga la cativa centimetri de fata mea,simtindu-i respiratia mentolata pe buzele mele. Se apropie din ce in ce mai mult de mine,buzele noastre fiind despartite de cativa milimetrii,privindu-ma in ochi.Nu eram in stare sa fac nici o miscare,eram hipnotizata ochii lui ce ma priveau insetati de dorinta. Isi muta privirea incet spre gura mea si deja imi simt gatul uscat.Inghit in sec si parca totul era in slow motion.Buzele i se lipesc usor de ale mele,dar nu face nici o miscare ci poposeste pe intreaga suprafata a lor,parca dandu-mi timp sa ma razgandesc. Dar nu voiam.O intreaga turma de fluturi isi face loc in stomacul meu,lasandu-ma fara aer si o gramada de fiori imi cuprind sira spinarii. Ma las condusa de instinct si imi asez mana pe ceafa lui,lipindu-l si mai mult de buzele mele. Degetele mi se impletesc in buclele sale,las placerea sa-si faca loc si inchid ochii. Primesc in geamat de la el in urma acestei actiuni si mustacesc in sarut. Incepe sa isi miste buzele usor parca vrand sa nu le raneasca.Limba lui isi face loc printre buzele mele,explorandu-mi fiecare coltisor al gurii. Si ma saruta de parca nu putea respira,iar eu eram aerul lui. Nu am idee de cand dureaza sarutul,dar un singur lucru stiu:ca mai vreau. Ne despartim din sarut din cauza lipsei de aer si imi lipesc fruntea de a lui,mana mea ramanand inca pe ceafa lui. Deschid ochii incet,de teama sa nu fii visat. Dar nu el era acolo,in fata mea,uitandu-se in ochii mei de parca ar vrea sa-mi citeasca tainele sufletului in ei.
-Ti-a luat cam mult sa faci asta!sparg linistea apasatoare ce inca o data se instalase intre noi.
Doar apuca sa zambeasca si cand sa deschida gura sa zica ceva,Nick intra in birou cu capul in jos citind un dosar. Ne ridicam instant din pozitia in care eram si pun pariu ca m-am facut rosie la fata ca o tomata. Si nu e prima oara cand patesc asta. O,Doamne.Nick isi ridica privirea spre noi,in urma zgomotului facut de scaunul pe care stateam,uitandu-se cat la unul cand la altul,ridicandu-si o spranceana.
-Am intrerupt ceva?
-Nu.(Anne)
-Da.(Matt)
-Hotarati-va.Da sau nu? Spune mustacind.
-O,mai taci bagaciosule. Spune-mi ce era asa urgent de ai dat buzna in biroul meu?
-Oh,deci am deranjat.