Tower Bridge

24

Zambindu-i in continuare,pentru a-i atrage atentia, ma prind cu mainile de teava pe care eram atarnata si ii aplic un bocanc marimea 37 in freza,daramandu-l din picioare.Furia i se citeste pe fata si scotandu-si pistolul de la brau,il indreapta spre mine. Pana aici mi-a fost,dar nu imi pasa.Nu imi este frica de moarte.Tot ce imi doresc in momentul asta,este la Matt sa scape de aici,chiar si cu pretul vietii mele. Inchid ochii si o astept,dar aceasta parca se lasa asteptata. Un zgomot puternic ma face sa deschid ochii brusc.
-ANNE!!!aud vocea ragusita a lui Matt si in urmatoarea secunda ma trezesc izbita de cimentul rece.
Oasele mi-au trosnit la contactul cu suprafata rece,provocandu-mi o durere surda pe care am simtit-o pana in creier. Cateva momente mi-a luat ca sa imi dau seama ce s-a intamplat.Teava de care eram atarnata,a cedat sub greutatea mea si ca,implicit l-a daramat,din nou si pe el,acesta scapand arma din mana. Incerc sa ma dezmeticesc,de preferabil inainte sa o faca el. Cu greu imi scot mainile incatusate de pe teava,desi tot corpul meu urla de durere si oasele-mi trosneau la fiecare miscare,dar in acelasi timp eram si cu ochii pe Davenport,care mormaia intr-una,tarandu-ma pana la picioarele lui Matt,pentru a-mi recupera arma. O iau de jos si apoi,sprijinindu-ma de picioarele lui,ma ridic in picioare,tremurand din toate incheieturile.Matt ma priveste cu teama,caci desi nu eram in cea mai buna stare a mea,in ochii mei se putea citi toata furia din lume. Furie pentru moartea lui Luca,furie pentru toti oamenii nevinovati ce au cazut in mainile lui Davenport gasindu-si sfarsitul,furie pentru Matt.
-Lua-te-ar dracu' Anne Smith!!! Vei muri la fel ca sotul tau scump si drag.
-Am fost de atatea ori,incat am ajuns sa cred ca iadul e noua mea casa. Si daca trebuie sa mai fac drumul asta din nou,de data asta te iau mine,nenorocitule,ii spun respirand sacadat si cu arma atintita asupra lui.
Un moment de neatentie din partea lui si reusesc sa il deposedez de arma.E in fata mea,privindu-ma ca pe un monstru cu sapte capete cand observa ca nu mai are sanse de scapare. L-as putea omora,cu un singur glont,plasat la locul potrivit,dar e prea usor pentru el. Tot ce vreau e sa sufere,la fel de mult ca si mine,sa treaca prin ce am trecut eu,sa-i rasucesc cutitul in rana cu fiecare actiune a mea,sa simta pe propria lui piele ce am simtit eu. Pierduta in aceste ganduri,Davenport profita de mica mea contemplare si imi zboara arma din mana in doi timpi si trei miscari,plasandu-mi una bucata pumn in stomac,lovitura menita sa ma puna din nou in genunchi si sa imi taie respiratia.
-Asta e tot ce poti,Davenport? Te credeam mai viteaz de atat,ii zic respirand din ce in ce mai greu. Lovesti ca o fata.
Il intarat si nu e bine. Pentru mine. Lovitura aproape ca m-a lasat fara aer. Cu un strigat de lupta,de parca s-ar fi aflat in ring, vine in fuga spre mine,strangandu-si degetele in pumni.Insa ma feresc la timp de furia lui,ridicandu-ma in picioare. La randul meu,ii aplic un pumn in gura,ce il face sa se balanseze nitel. Anii de antrenamente pe care ii am in spate isi spun cuvantul.
-Nu stiam ca una care abia ajunge cu capul la clanta usii,are o mana atat de puternica,spune in timp ce scuipa spre mine,in scarba sangele ce i s-a acumulat in gura in urma loviturii.
Vine din nou spre mine,dar nici de data asta nu apuca sa ma loveasca,ferindu-ma din calea pumnului sau. Urla a neputinta. Matt se uita la noi si citesc in ochii lui teama,frica,dar mai ales oroare. Ii fac cu ochiul si imi indrept atentia catre inamic. E cazul sa incetez cu joaca. Adrenalina mi se instaleaza in vene si incep sa ii aplic din ce in mai multe lovituri cu pumnii,facandu-i fata sa i se umfle ca un balon si nu ma opresc decat in momentul cand simt doua brate familiare tragandu-ma inapoi.
-Gata Anne!!!E de ajuns!
Ma las moale in bratele lui Nick,acesta tinandu-ma strans,asezandu-se cu mine pe cimentul rece,abia atunci permitandu-mi sa respir cum trebuie. Imi cobor pleoapele si oftez,mintea fiindu-mi rascolita de o senzatie de ameteala,adrenalina ce o simtisem circuland prin mine mai devreme,risipindu-se ca prin minune.Zgomote din ce in ce mai acute se aud in jurul meu. Sirene de ambulanta,de politie prea multe sunete pe langa mine.Nu stiu de cat timp zac in bratele lui Nick,dar e cazul sa imi revin. In sfarsit s-a terminat. Deschid ochii incet si il privesc pe Nick.Zambeste. Si apoi,imi aduc aminte de Matt si brusc sar din bratele lui. Parca citindu-mi gandurile,imi spune:
-E in drum spre spital,stai linistita! Va fi bine. Nici tu nu arati prea bine,asa ca ar trebui sa te vada un medic,declara in timp ce isi pune mainile pe umerii mei,ma intoarce si ma impinge spre iesire. Ma preda primului medic iesit in cale pentru ingrijirile medicale de rigoare,desi nu imi puteam lua gandul de la Matt si tot ce imi doream in momentul asta era sa fiu langa el.
Ma asez pe marginea ambulantei,aceasta aducandu-mi aminte de primul meu contact cu el si ridic ochii spre cer. O stea straluceste mai tare ca celalalta si zambesc.
"Acum poti fi linistit,Luca!Totul s-a terminat!" Dar nu ma pot abtine si rostesc cu voce tare,nelaundu-mi ochii de la acea stea.
-Multumesc,ca l-ai protejat!