Tower Bridge

27

Panica,panica,panica. Ce cauta fotografia lui Matt acolo? Ma intorc cu totul spre el,privindu-l confuza si pe dinauntru tremurand de nervi. Ziua asta e prea minunata ca sa fie adevarata.
-Poza lui Matt!zic ganditoare.Ai idee ce cauta acolo?
-Da,stiu. Numele adevarat a Monikai Andrews e Angela Tate. Sotia lui Matt.
Ma refugiez intr-o tacere incapatanata si dispretuitoare.Pentru moment,sau poate pentru mai mult timp,nu pot sa imi dau seama,privesc in gol,rememorand ce a zis Nick.Palesc,apoi instant mania imi face fata sa arda la gandul planului idiot pe care soarta il pune la cale impotriva mea. Ce naiba se mai poate intampla?De aia ma privea mai devreme nedumerit cand i-am spus despre sotie si copil.Ma sufoc la propriu. Nick striga de zor la mine,dar parca cuvintele lui trec pe langa mine,fara sa inteleg nici unul. Ma prabusesc pe scaun  cu capul sprijinit in maini. E prea mult. Chiar si pentru mine. Ma simt de parca intreaga lume se prabuseste in jurul meu.
Nici nu realizez cand barbosul se aseaza langa mine,pe vine si isi inconjoara bratele in jurul meu,sprijinindu-mi capul pe pieptul lui.Intr-un final,ii raspund printr-un zambet abia schitat care nu exprima mai mult optimism decat simt.
-Matt stie?Il intreb cu nasul inca bagat in bluza lui.
-Alex e la el chiar acum. Trebuia sa te iau de acolo inainte ajunga el.
-Deci ma lucrati pe la spate,barbosule. Frumos din partea voastra.
-Anne,spune si ma indeparteaza putin de el,daca Matt este cumva implicat in toata povestea asta si stie despre sotia lui,este foarte probabil sa nu recunoasca de fata cu tine. De aceea am procedat asa.
Pfftiuuu. Trebuie sa imi revin.Prea multe informatii deodata. Sufletul meu a fost zgariat si chiar rupt,insa niciodata nu s-a dat batut.Sar ca arsa de pe scaun si ies din birou.
-Dwight!
-Da.
-Cheile de la masina.
-Ia de aici,roscato si mi le arunca.
-Haide ,Nick. Avem o bomba de gasit si dezamorsat. Si timp nu prea. Misca-te, nu face ochii la mine cat cepele.
-Ce naiba ai de gand sa faci?ma opreste Nick din toata nebunia,postandu-se in fata mea.
-Asculta. Am invatat de-a lungul timpului ca nu trebuie sa ma las doborata de orice obstacol intervenit pe scara vietii mele,asa ca nu o voi face nici acum. Daca vrei sa mergi cu mine,bine,daca nu,ramai aici si perfectioneaza-ti arta de a nu face nimic,ii spun ocolindu-l si fugind spre masina. Nici bine nu apuc sa bag cheia in contact,ca portiera din stanga este deschisa brusc si Nick se tranteste in scaun,rasufland de parca ar fii alergat o suta de metri garduri.
-Ti-ar cam trebui antrenament extra! Ii zic cu un zambet rautacios pe fata.
-Am antrenament,dar...in pat! Imi zice zambind pe sub mustati. Si acum,porneste masina aia pana nu ma apuc sa iti dau si detalii!
Nu astept sa termine ce are de spus,ca invart automat cheia in contact si plec de pe loc.
-Nesuferitule!!!
De ceva timp,tacerea pluteste printre noi.
-Si acum? Ce facem?sparge Nick linistea.
Oftez zgomotos si imi bag o mana in parca pentru a-l indeparta de pe fata. Proasta idee am avut cand l-am desfacut.
-O sa o sun pe Ty.
-Pentru?
-Ai sa vezi imediat!spun proptind volanul cu un picior,scot telefonul din buzunar si caut numarul ei. Odata ce il gasesc,apelez si il pun in suport.
Dupa doua sunete de apel,Ty raspunde.
-Ty,am nevoie de ajutorul tau.
-Si anume?
-Vreau sa imi gasesti Camaro-ul galben al lui Tony Riina.
-Cred ca glumesti. Vrei sa accesez un satelit de recunoastere Ikon?
-As vrea sa iti insir o mie de motive pentru asta,dar o sa ma limitez la unul singur,pentru ca nu e timp de palavragit. Tipul asta si-a infipt un glont in creierii sotul meu. Mai ai nevoie si de un altul?
-Nu,nu am nevoie de alt motiv. Dar esti constienta ca asta ar putea aprinde conflicte.
-Clasific-o drept o cerere NSA,ok?Ty,am nevoie de asta.
-Stiu,ok. Astepta putin.
Dupa nici 2 minute,vocea lui Ty se aude in microfonul telefonului.
-Ti-am gasit masina. Dupa ceea ce vad eu aici,masina e stationata. Iti trimit coordonatele pe harta si imaginile acum.
-Multumesc!
-Esti constienta ca ai facut-o sa foloseasca un satelit militar de recunoastere?spune Nick in timp ce intinde mana spre telefon pentru a verifica coordonatele primite.
-E pentru o cauza nobila. Nu cred ca se supara nimeni daca il prindem pe nenorocitul si il bagam in puscarie.
-Wow!exclama.
-Ce e,Nick?
-Se pare ca amicul nostru ne asteapta?
-Ce vrei sa spui cu asta?ma incrunt la el.
-Masina e stationata. Pe Tower Bridge,Anne!Nemernicul asta vrea sa arunce in aer tot podul.Calc-o!!!!
Nu astept sa mai zica alceva,ca imi bag piciorul in acceleratie si dau drumul la sirena. In felul asta,ajung mai repede. Trebuie sa il prindem. De data asta o sa ma asigur ca nu scapa asa usor.
Virez,nu prea usor,la stanga facandu-l pe Nick sa isi de-a ochii peste cap si sa isi propteasca mainile de bordul masinii.
-Sunt constient ca vrei sa iti pui mainile in jurul gatului lui Tony si al Angelei,dar nu ma omora pe mine,dar nici pe ei.
-Nu vreau sa ii omor pe nici unul dintre ei. Vreau doar ca toate astea sa se sfarseasca.
-Bun atunci. Sa o facem rapid si curat. Si fara prea multe victime colaterale.
Aprob,dand usor din cap,fara sa-mi iau privirea de la drum. O ploaie usoara se lasa peste Londra. O sincronizare proasta as putea spune. Tocmai acum. Intru pe Tower Bridge si la departare se vede masina,parcata pe partea dreapta a podului. "O da!! Ce o sa ma mai distrez",imi zic in gand neluandu-mi ochii de la masina.