Tower Bridge

13

-Ai de gand sa spui astazi sau stam aici pana la craciun,barbosule?
Nick imi intinde dosarul ce il avea in mana,mustacind.Ce as vrea sa ii sterg una peste bot,sa nu mai ranjeasca atata. Smulg dosarul din mana lui si ma asez inapoi pe scaun ca din avion. Proasta alegere. Acu' ma doare fundul. Ma stramb nitel si deschid dosarul,facand ochii mari. Davenport,toata viata lui,toate tranzatiile,absolut tot,este in dosarul asta cat capul meu de mare. Apropo de asta,deja imi bubuie.
-Ai acolo fiecare grupare terorista pe care a inarmat-o,fiecare furnizor cu care a lucrat,toti partenerii de contrabanda,toti carora le-a vandut arme.
-De unde ai dosarul?
-De la Ty.E depasita de situatie si avea nevoie de o mana de ajutor. Poate i-a scapat ceva.
-Ok.
Rasfoiesc dosarul si simt ca mi se urca parul in cap de nervi si rabufnesc,cei doi tresarind.
-La naiba cu el. E numarul 3 pe lista celor mai cautati din lumea asta. Unde dracului se ascunde? Omul asta a ucis mai multa lume decat lepra si tot scapa basma curata. Vinde arme sub nasul nostru,tuturor statelor decazute si are legatura cu teroristi,mercenari si corporatii.Si pe langa toate astea,mai invie si lache cu mustati sa incurce si mai mult lucrurile.Asta-i o intreaga nebunie cu buton de pornire,zic aruncand un pix in peretele opus.
Mica tirada imi este intrerupta de mana lui Matt,care nu stiu cand a ajuns langa mine,asezata bland pe umarul meu. Ma incordez si raman blocata pentru moment,inima ratandu-mi o bataie. Am uitat chiar si sa respir pentru cateva secunde.Dar apoi,m-am calmat instantaneu,o fierbanteala puternica cuprinzandu-mi tot corpul,pornind din locul unde palma lui poposea. Ce naiba face omul asta din mine? Cu o simpla atingere ma calmeaza,ma intarata si in acelasi timp imi potoleste toti nervii. Caci,am destui.Nici Luca,in atatia ani de relatie,nu a reusit asta. Si el,in numai doua secunde ma pondereaza,ma linisteste si ma suspenda pe un nor departe de tot si de toate. Imi intorc capul spre el. Ii face semn lui Nick sa iasa si el se conformeaza,parasind biroul.Ochii lui se fixeaza pe fata mea,stralucind intr-un mod ciudat,dar placut. Si gata....m-am pierdut. Nu trebuia sa ma uit la el. M-am lasat moale pe scaun,Matt inchinzandu-mi dosarul,cu ochii inca la mine. Ne uitam unul la altul,dar nici unul nu zice nimic de parca am comunica din priviri. Incerc sa-mi adun gandurile,dar imaginea din fata ochilor mi s-a intiparit in minte,raspandindu-se peste tot. Ma priveste de minute intregi,ce par interminabile. Se lasa pe vine langa scaunul meu,rotindu-ma cu fata spre el,neintrerupand contactul vizual. Privirea lui coboara spre gura mea,unde ramane stanjenitor de mult. Insa,cu toate astea,o urma de ingrijorare observ in ochii lui. Imi asez mana peste mana lui,ca si cum as vrea sa iau ingrijorarea cu mana. Ma aplec spre el si ii cuprind fata in mainile mele. O Doamne ce senzatie! Mi s-a zburlit pielea pe mine.
-Ce s-a intamplat?De ce esti ingrijorat?
-De unde ti-ai dat seama?
-Ochii tai spun multe,printre care si asta. Nu-ti face griji. Totul va fi bine.
-Nici tu nu esti convinsa de asta.
Oftez si tac,retrangandu-mi mainile. Are dreptate.
-Si tacerea e un raspuns.
-Matt,nu voi permite nimanui sa ma doboare. Am fost ingenuncheata timp de 3 ani de cel pe care il consideram lumina ochilor mei,de cel pentru care eram in stare sa imi dau si viata. Dar asta a trecut. Sunt din nou in picioare datorita tie. Tu esti cel care,cu o privire m-a ridicat.
-Anne,promite-mi ca nu faci nimic necugetat. Promite-mi ca,dupa ce se termina toate astea te intorci la mine.
-Nu pot! Viata e imprevizibila. Nu pot face promisiuni pe care nu sunt sigura ca le pot onora. Si pentru linistea mea,dar mai ales pentru siguranta ta,mi-as dori sa te stiu departe de toate astea,de cazul asta,pana ii prindem pe Davenport si Luca. N-as putea suporta ideea de a pati ceva.
Se uita mine incruntat la mine si imi da o replica ce ma lasa cu gura cascata.
-Ai vrea tu,dar nu pot.
Asta acum face misto de mine?
-Matt!!!tip,scoasa din sarite. Asta nu e de joaca.
-Nu Anne. Nici sa nu te aud.Nu esti singura in asta,tipa la randul lui.
-Nu te certa cu mine,Matt,te rog!
-Ba ma cert,ca vreau si pot,pana iti intra in cap. Nu plec. Nu esti singura in asta. Deja pentru tine devine personal. Te implici prea mult. Toate astea te vor roade,te vor goli pe dinauntru. Nu te las sa actionezi de capul tau.
Am luat foc. Toti nervii mi s-au ridicat in varful capului si am explodat.
-Asculta la mine cretule,ii zic impungandu-l cu un deget in piept,doar pentru ca mi-am permis sa fiu slaba in bratele tale,asta nu inseamna ca nu pot face fata situatiei. Si faptul ca Luca e in viata,conteaza cel mai putin,dar asta nu imi afecteaza judecata.
Ma priveste amuzat. Isi bate joc de mine.
-Cretule?
-Din tot ce ti-am zis,doar asta ai auzit? Mi-am batut gura degeaba?pufnesc enervata.
Cu o miscare brusca,ma apuca de mana si ma trage in bratele lui,depunand un sarut pe fruntea mea.Imi incolacesc,la randul meu,mainile in jurul sau,lipindu-mi obrazul de piept,ascultand cea mai frumoasa melodie:bataile inimii lui.
-Nu ma poti face sa plec de langa tine,orice ai zice si orice ai face. Nu acum,cand de abia te-am gasit.
Si apoi tacere.Telefonul meu este cel care ne scoate din mica noastra bula,sunand de zor pe birou. Ma rup din imbratisarea calda si deja mi-e frig.
Apuc telefonul si figura lui Nick imi scoate limba de pe ecran.
-Da,barbosule.
-Trebuie sa vezi asta. Vino in fata sectiei.