Tower Bridge

18

Plec de acolo in tromba,lasand un urma mea un praf de zile mari,cei doi tusind si injurand de zor indreptandu-ma spre apartamentul meu.Nu ma grabesc,am toata noaptea la dispozitie sa ajung acasa. Si asa sunt singura,Mad fiind de garda la spital,iese abia maine dimineata.Am tot pentru mine. Am sa profit de timpul asta ca sa imi pun gandurile in ordine cu un pahar de vin rosu si o baie bine meritata. Numai gandul la asta ma face sa zambesc.Asa ca,i-au piciorul de pe acceleratie si rulez incet pe sosea. Dau drumul la radio si o melodie ce te trezeste la viata se aude in boxe,Alive-1D. O dau mai tare si incep sa fredonez,chiar daca cunostintele mele muzicale sunt in plop si plopul in aer.
She said,"Hey it's alright,
Does it make you feel alive
Don't look back
Live your live,
Even if it's only for tonight."
She said,"Hey, it's alright
If it makes you feel alive".
Ascultand muzica si fredonand de zor,melodie dupa melodie,nici nu mi-am dat seama cand am ajuns in fata blocului. Parchez masina la locul meu,cobor si o incui.Mergand alene spre intrarea in bloc si controbaindu-ma prin buzunare,constat cu stupoare ca nu am luat din torpedou cheile de la casa.Asta sa imi fie invatatura de minte si sa le agat de cheile de la masina.Imi arunc mainile teatral in sus,fac stanga imprejur si ma intorc la masina. Privind in jur,zaresc pe partea cealalta a parcarii o masina pozitionata cam prost.Cine o fi idiotul/idioata ca a parcat in halul asta?Ajung intre timp la masina,imi iau cheile si imi reiau traseul catre apartament. Din spate se aude o masina,dar nu ii dau importanta continuandu-mi relaxata drumul. Dar ma opresc brusc cand aceeasi masina pune frana. Ceva nu este in regula. Ma intorc si vad cum doi barbati coboara din masina respectiva si se indreapta,alergand catre mine,de fapt spre intrarea in bloc. Imi cade fata cand ii recunosc pe cei doi. Sunt agentii care ii pazesc pe Matt,sau cel putin ar fi trebuit.Intru in panica.L-au pierdut.Unul dintre ei arunca o privire in stanga lui si observa aceeasi masina care am vazut-o si eu,oprindu-se brusc. Il opreste si pe celalalt si ii face semn cu capul spre ea,rasufland parca usurati.Vazandu-i ca s-au oprit,maresc eu pasul catre ei.
-Ce naiba cautati aici?Si unde naiba este Matt?ma rastesc la ei.
-Acelasi lucru vroiam sa te intrebam noi pe tine,dar dupa cum observi,ne-am raspuns singuri la intrebare,imi spune unul dintre ei,facandu-mi semn spre masina de la marginea parcarii.
-Cum a-ti reusit sa il scapati din ochi,pentru numele lui Dumnezeu?E ditamai namila de om,nu un minion,le zic deja enervata de situatie.
-Nu stiu cum naiba ne-a fentat,suntem tare curiosi.Si oricum,s-a cam grabit sa ajunga la tine,luand in considerare modul in care a parcat masina.
-Si eu sunt curioasa credeti-ma desteptilor,-zic aruncand un ochi catre masina. Se pare ca e noua,mi-am zis in gand-,chiar ma intrebam cine a parcat ca un bou.
Si raspunsul vine pe masura.
-Si boul se pare ca e chiar Matt Tate. Se pare ca si tu ti-ai raspuns singura la intrebare.
-Da,in fine.Am eu ac de cojocul lui.Ma ocup eu de aici.Asteptati-l la el acasa. O sa il trimit cat ai zice peste.
-Ok.O seara placuta.
-O,da o sa fie,zic sarcastic.Mersi la fel.
Oftez zgomotos si intru in bloc.Urc scarile si ma opresc brusc.Imaginea ce mi se afiseaza in fata ochilor este nepretuita.Scot telefonul si fac o poza,nu se poate altfel,trebuie imortalizat momentul,nu ma intalnesc in fiecare zi cu asa ceva.Matt statea in fund,rezemat de usa apartamentului,cu capul pe spate,sforaind usor si cu mainile atarnandu-i intr-o doara peste genunchii indoiti. Doarme cumva?O,da. Chiar o face.Imi bag telefonul inapoi in buzunar si ma opresc langa el. Ma las pe vine ii dau la o parte o suvita rebela ce i se lipise de frunte. Stramba usor din nas.E adorabil.Zambesc,dar constat ca zambesc ca bleaga,pentru ca nu pot intra in apartament fara sa il misc,asa ce decid sa il trezesc usor,sa nu il bruschez sa se sperie.Cu dosul palmei ii ating bland obrazul,buzele umede si nasul. Deschide ochii incet.Vizibil dezorientat,clipeste de cateva ori.Il linistesc,luandu-l de mana. In ochii lui citesc mirarea.
-Hei,cretule. Pari cam obosit. De ce n-ai mers acasa sa te odihnesti?
-Voiam sa te vad,imi spune cu o voce ragusita.
-Ce s-a intamplat?
-Vreau sa vorbim.Dar nu aici.
-Hai in apartament.
Il ajut sa se ridice si nu ma pot abtine sa nu il admir. E un barbat frumos care ar putea avea toate femeile la picioare. Arata adorabil acum proaspat trezit si cu buzele umflate de somn.Parca am mai zis ca-i adorabil. Ce-i cu mine de ma repet atat?Calmeaza-te fato. Ma dezmeticesc din ganduri si il observ pe Nea Caisa din fata mea,zambind smechereste.Iar m-a prins holbandu-ma la el.Il ocolesc si deschid usa apartamentului.Aprind luminile,aruncandu-mi in acelasi timp tenesii din picioare cat colo si ma indrept spre canapeaua din sufragerie.Ma trantesc pe ea ca din avion. Matt isi face aparitia in urma mea,dar nu se aseaza,ci ramane in picioare,langa,cu mainile in buzunar.Imi intorc capul spre el si ii fac semn sa ia loc langa mine.
-Stau bine si aici,imi zice cu o voce suparata.
Se pare ca tot el e cel suparat,dupa ce dispare ca magarul in ceata de sub protectia F.B.I-ului.
-Treaba ta,nu stii ce pierzi. In fine. Ce voiai sa vorbesti cu mine? De fapt,lasa-ma pe mine prima. Cum mama naibii ai reusit sa scapi de sub atentia vigilenta a agentilor F.B.I.?
-Despre asta voiam sa vorbesc cu tine. Si daca atentia era vigilenta,precum spui,probabil erau coada dupa mine pana aici.
-Vorbit,nu dormit la usa mea,ii zic mustacind.
-Nu face misto de mine,Anne,eu vorbesc serios. Ce naiba a fost in mintea ta,cand ti-ai pus mascaricii pe urmele mele?Daca voiai sa stiu ce fac pas cu pas,trebuia doar sa ma intrebi.Iti spuneam cu siguranta.
Ma uit la el crucis. Asta crede el? Ca voiam sa vad ce face pas cu pas?Nervii mi s-au extins prin toti muschii corpului si rabufnesc,ridicandu-ma in picioare.
-Ma iei cumva la rost sau mi se pare mie?tip enervata. Pe bune?De asta crezi tu ca ti-am trimis "mascaricii" dupa tine? Ai impresia ca vreau sa stiu si cand te pisi? Ai uitat cumva ce s-a intamplat acum cateva saptamani?Ai uitat ca era sa faci cunostinta de doua ori in aceeasi zi cu Sfantul Petru? Si daca stau sa ma gandesc mai bine,prima ora un pic mai lipsea sa intri direct in audienta la Dumnezeu.Zi-mi Matt!!! Ai uitat? Pentru ca eu nu.Am imprimata pe retina imaginea ta din masina rasturnata si nu pot sa scap de ea de nici un fel.
-Nu,nu am uitat.Cum naiba as putea sa uit?tipa inapoi.Ai incasat un glont pentru mine in ziua aia si era cat pe'aci sa fii zdrobita de o masina.
-Si atunci pentru ce imi scoti ochii?Ca te protejez? Ca ma asigur ca Davenport nu poate sa te atinga?Pentru ca,la dracu' e periculos si nu o sa stea cu mainile in san,asa cum a incercat de 2 ori atenteze la viata ta,o poate face de n ori.
Ma priveste cu ochii mari.Probabil nu se astepta la o asemenea reactie din partea mea.
Iau o gura de aer,inchid ochii si numar in gand pana la 10,incercand sa ma calmez,dar la cat de nervoasa o sa ajung cu numaratoarea pana la 5000. Imi frec tamplele obsesiv,in speranta ca draci isi vor lua talpasita de pe creierul meu,dar fara nici in rezultat.
Ochii imi sunt atintiti pe el. Isi muta greutatea de pe un picior pe altul si isi musca obrazul pe interior.Deschide gura sa zica ceva,dar o inchide. Se uita in ochii mei pentru un moment si apoi isi muta privirea in laturi,pe peretii apartamentului,de parca acestia i-ar putea da vreo idee.
-Daca nu mai ai nimic de spus,o sa te rog frumos sa pleci. Agentii te asteapta la tine acasa. Daca ai ceva impotriva acestui lucru,du-te direct la sectie si depune o cerere,precum ca vrei sa iesi de sub protectia F.B.I-ului si se rezolva.Apoi,esti liber ca pasarea cerului din toate punctele de vedere.
-Anne....spune si intinde mainile spre mine pentru a ma atinge.
Ma feresc de mainile lui si ma dau un pas in spate,privindu-l in continuare in ochi.Citesc tristete si dezamagire in privire,dar si-a facut-o cu mana lui si cum spune o vorba veche,ce isi face omul cu mana lui se numeste lucru manual.
-Te rog,mi-a ajuns pe ziua de azi. Deja imi bubuie capul.
Imi arunca o ultima privire,apoi paraseste apartamentul,inchizand usa dupa el fara nici cel mai mic zgomot,lasandu-ma singura in mijlocul sufrageriei,intr-o liniste ce urla la luna.