Tower Bridge

17

Pornesc masina,bufnind in ras.
-De ce?
-Ei bine,o sa treaca doua luni pana o sa afli. Pana atunci,roadeti unghiile de ciuda.
-Touch,scorpie ce esti!
-Multumesc de compliment,barbosule!Nu stiu cum te suporta Mad asa. Daca eram in locul ei te puneam sa te barbieresti.
-Dar nu esti,roscato! Si ei ii place.Face minuni,imi zice cu o privire perversa.
-Ce minuni poate sa faca o barba stufoasa si tepoasa?Lamureste-ma,ca m-ai lasat in ceata.
-Eee,uite ca ai sa mori si n-ai sa stii,urato!
-Lasand gluma la o parte,chiar ma bucur pentru tine si Mad. Desi nu stiu cum a-ti reusit doua luni sa va ascundeti de mine.
-Cu grija si atentie,zice razand. Sincer,niciodata nu as fi crezut ca micuta blonda imi va da foc la valiza. Dar, uite cum vrajitoarea si-a facut farmecele asupra mea,zice melancolic.
-Stana de piatra s-a indragostit. O sa notez in calendar asta. Si cand te gandesti ca nu o inghiteai nici cu o tona de lamaie.
-Nu e momentul sa facem misto,roscata mica. E si cazul tau,imi arunca pastila.
Are dreptate,intr-un timp scurt,Matt a reusit sa scoata la iveala sentimentele pe care le-am ingropat intr-un colt al inimii,odata cu moartea lui Luca.Opresc la un semafor si imi intorc privirea catre Nick.
-Daca tot suntem la capitolul sinceritate,da m-am indragostit.Nu m-am asteptat.Nu credeam ca mai sunt capabila de asa ceva.Pana sa il cunosc,nu stiam cum e sa te uiti la cineva si sa zambesti fara motiv. Dar in acelasi timp,mi-e teama.
-De ce iti e teama?Si de ce esti asa nesigura?
-Nu sunt sigura de nimic,Nick,avand in vedere ca maine as putea sa nu mai fiu,din cauza meseriei.
-Asculta la mine,micuto. Nimic in lumea asta nu e sigur,ai dreptate,poate maine nu mai suntem,dar nu te lasa condusa de principiul asta.Chiar daca atatia ani ti-ai inchis inima,lasa-l pe Matt sa iti umple golul din ea. Sa nu crezi ca sunt orb,te cunosc ca pe propriul meu buzunar.Faci mereu pe dura,caci asta e zidul tau de aparare,dar am observat ceva. Te topesti in bratele lui.Si asta s-a vazut cel mai bine azi,in urma incidentului de la sectie. Si crede-ma,nu ii esti indiferenta.Cu greu l-am stapanit sa nu ii stalceasca mutra tipului cand a pus mana pe tine. S-a vazut gelozia pe fata lui. Asa ca,da-ti o sansa la fericire,o meriti.
Ii zambesc si ne continuam drumul in tacere,eu reflectand la ce mi-a spus,el privind pe geam cu cu zambet tamp pe fata.Se gandea la Mad,sunt sigura de asta.
Ajungem pe Warren Street.Nici urma de Alex,masina fiind parcata pe dreapta strazii cu cheile in contact. Scoatem armele si pasim incet. Intr-o fractiune de secunda,simt prezenta cuiva in spatele meu si ma intorc brusc,indreptand arma spre persoana respectiva.Alex ridica mainile in semn de predare si ma priveste amuzat.
-Nu e amuzant sa stii. Puteam sa iti gauresc capul fara sa clipesc.
-Ai fi putut,dar mai bine ca nu.
Bag arma si ma pun cu mainile in sold.
-Acum lumineaza-ne. Esti sigur ca Davenport se afla aici?
-Sunt aici de 5 ore. Doua camioane au venit pline cu lazi,descarcate aici si apoi au plecat goale. Davenport a aparut aici in urma cu doua ore.Trebuie sa avem grija. Nu am vazut niciodata o cladire in constructii atat de bine pazita.
-Cati sunt?intreaba Nick.
-15.Trei la usa din fata,4 la cea din spate,unde s-au descarcat lazile si 8,impreuna cu Davenport in interiorul cladirii.
O frana brusca ne face sa ne intoarcem. Ne lasam pe vine langa masina in nici doua secunde.Un camaro galben parcheaza in fata cladirii. Din el coboara nimeni altul decat...tobele,va rog...Tony Riina.Il simt pe Alex incordandu-se la la maxim.Pun mana pe bratul lui si il fac atent la mine.
-Inainte sa faci vreo prostie,lasa-ma sa iti spun ca nu e cine crezi.
Se uita confuz la mine.
-Adica?Si tu de unde stii?spune uitandu-se cand la mine,cand la Nick.
-Am facut cunostinta cu el inainte sa il suni tu pe Nick. A avut tupeul sa vina la sectie.
Face ochii mari la mine.
-Tony Riina. Geamanul lui Luca.
Si ramane blocat. Nu ma schiteaza nici un semn.
-Cum naiba vine asta?Si de unde ti-ai dat seama ca nu e Luca?
Imi ridic cealalta mana si ii arat tatuajul de pe degetul aratator,identic cu cel pe care el il avea.
-Tii minte ca amandoi ne-am facut acelasi tatuaj in luna de miere?
-Da!
-Ei bine,Tony nu il are.
Il simt sub palma mea cum se mai relaxazeaza un pic,dar tot incordat si confuz este. Isi pune mainile in cap si ofteaza.
-Cum naiba s-a ajuns aici? Si pana acum de ce nu am stiut de el? Luca stia de existenta fratelui sau?
Ridic din umeri si oftez.
-Din pacate nu stiu daca stia de el. Si oricum nu mai putem afla decat de la Tony,care nu cred ca e dispus sa dea explicatii. Si Luca nu mai e aici ca sa ne lamureasca.Si acum dragii mei,sa-mi spuneti si mie cum facem fata la 15 oameni,cand noi suntem numai 3.
Alex imi zambeste smechereste,iar eu ma uit el chioras.
-Suntem in recunoastere momentan. Ty este pusa la puct cu toate detaliile acestei urmariri. Sunt 5 oameni in jurul cladirii sub acoperire care urmaresc fiecare miscare. V-am chemat aici ca sa pun la punct cu tot si sa fiti pregatiti cand va trebui sa atacam.
Arunc o privire mai atenta in jur si identific cei cinci agenti. Unul vindea hot-dog,altul flori,un vagabond ce cersea la o cladire distanta,unul la standul de ziare si unul paznic la un magazin din apropiere.
-Acum ca totul e pus la punct,nu ne ramane decat sa asteptam momentul oportun. Dar pana atunci,dragii mei,eu plec. Am avut destule pe ziua de azi.
-Si pe mine cui ma lasi?se plange Nick.
-Esti baiat mare si vaccinat,te descurci tu! Si inainte sa plec acasa,du arma lui Riina la laborator pentru amprente.Si zicand asta ii arunc cheile de la birou in brate.