Tower Bridge

25

Deschis usa salonului usor pentru a nu-l trezi. Fac cativa pasi catre el si ingenunchez langa pat,cuprinzandu-i fata in palme si lipindu-mi buzele de ale lui.
Deschide incet ochii. Inima mi-a ratat o bataie,chiar doua,daca iau in calcul faptul ca am ramas fara aer,cand i-am zarit ochii verzi ce mi-au dat foc din prima clipa cand i-am vazut. Vizibil dezorientat,clipi de cateva ori. Pentru a-l linisti,ii caut mana si imi strang degetele in jurul degetelor lui. Se uita intens la mine facandu-mi fiecare fibra sa fiarba sub privirea lui,schitand un zambet slab in coltul gurii.
-Esti aici!spune el cu glas stins.
-N-as putea sa fiu in alta parte.
Imi ridica mana cu incetinitorul si o duce la gura lui,depunand un sarut. Incearca sa se ridice in fund,dar durerea ii taie rasuflarea. Face o fata ingrozitoare,scrasnind din dinti.
-Matt?soptesc indurerata.
-Am doar cateva coaste rupte,o sa fiu bine.
Ma doare pe mine cand il vad asa.Am intins mana si i-am mangaiat fata obosita si plina de lovituri.Abia mai semana cu barbatul de acum doua zile.Inalt,cu o prezenta impunatoare,acum parea incovoiat si parca pe fata lui fusesera cioplite linii peste noapte.Stam intr-o liniste deplina si ne privim,dar nici unul nu are curaj sa spuna ceva.
-Ramasesem fara benzina,rupe el tacerea. Eram atat de entuziasmat sa ajung acasa dupa o zi obositoare, dar si plina de succese in care reusisem cu succes sa ii fac pe o parte din oamenii lui Davenport sa vorbeasca,ca nici nu m-am uitat la rezervor.
-Despre ce vorbesti,Matt?soptesc,dar el pare sa nu ma auda.
-Era ajunul Craciunului.Acum patru ani.Am tras pe marginea drumului.Parea ca ninge de zile intregi.Nici un trafic,nici o masina care sa vina.Cred ca am mers 10 km,poate 12 chiar.Era atat de liniste in jurul meu. Doar frig de crapau pietrele si alb,poate prea mult.Tot timpul nu ma gandeam decat la ele,asteptandu-ma in casa noastra.
-Care ele?intreb cu teama.
-Sotia si fiica mea,imi spune privindu-ma cu ochii inlacrimati.
O,Doamne. Matt a avut o sotie si un copil.Dupa cinci minute in care nu am facut decat sa ma gandesc cata durere poarta in suflet si sa il privesc cum se pierde in trecut,continua.
-Lumina calda ce batea in geamuri,fumul de la semineu,mirosul bradului,sunetul fiicei mele la pian,prajitura mea preferata cu visine la cuptor,toate astea erau gandurile mele. Eram foarte suparat ca le-am stricat Craciunul,intarziind si lasand cadourile in masina. Cu cat ma apropiam de casa,cu atat realizam cat de amuzanta era toata treaba asta,cat de mult le-ar fi placut povestea.Taticul ramanand fara benzina,fara cadouri si inghetat de frig.Si intr-un final,am ajuns acolo.Am intrat in casa,spune tragandu-si nasul si lacrimile curgandu-i pe obraji in valuri, si a fost.....doar sange,tot ce am vazut era doar sange si corpurile lor zacand fara suflare pe holul de la intrare.Nenorocitul de Davenport le impuscase fara mila.
Nu mi-am dat seama ca plang,decat in momentul in care Matt,a ridicat o mana tremuranda si mi-a sters lacrimile ce curgeau in nestire pe obrajii mei.
-Saptamani intregi ,inainte de moartea lor am avut senzatia ca cineva ma urmareste. De aceea nu suport pe nimeni pe urmele mele.Cand i-am observat pe cei doi responsabili cu protejarea mea,sentimentele de atunci au reaparut si tot ce aveam in minte era ca cineva iti vrea raul. Ca ma urmarea sa ajunga la tine sa te raneasca,sa te...nu stiu.
-Imi pare rau,nu am stiut,iarta-ma,nu ma gandeam decat la faptul ca nenorocitul de Davenport te putea gasi si....
-Shttttt,imi spune presandu-si degetul de buzele mele.Acum taci. Si lasa-ma sa te strang in brate.
Isi intinde mainile si ma cuprinde,tinandu-ma strans de parca i-ar fi teama sa nu fug. Durerea ce o poarta dupa el,nu este usoara,asa cum nici pentru mine nu este. Ca si la mine,pierderea fiintelor dragi i-a adus in gol in suflet pe care sper sa il umplu,asa cum a facut el cu al meu. Suntem doua suflete chinuite ce ne-am gasit alinarea unul in bratele celuilalt. Ma cuibaresc cat mai bine in bratele lui,simtindu-i respiratia usoara in par.
Linistea este sparta de soneria stridenta a telefonului meu. Ma retrag din bratele lui calduroase cu regret si scot telefonul din buzunar.
-Smith!
-Anne,sunt Nick.Avem o problema.
-Ce s-a intamplat?
-Tony Riina a evadat.
-Ce?Rabufnesc.Cum naiba a reusit?
-Nu stiu.Ultima oara a fost vazut in drum spre aeroportul Gatewick. Dar ne-a vazut barajul si s-a intors in partea opusa. Si l-am pierdut in tunelul 7B odata cu acoperirea camerei de control a traficului.
-La dracu' cu el. Suna-l pe Alex sa trimita doi oameni in fata salonului unde este internat Matt.
-Ok!Ne intalnim in fata spitalului in 10 minute.
Ma intorc catre el si face ochii mari la mine.Da sa spuna ceva,dar ii retez vorba ridicand mana.
-Sa nu te aud de data asta!Tony a evadat si eu nu pot permite ca el sa ajunga din nou la tine.
Ma aplec si scot arma de rezerva din bocanc si i-o intind lui Matt.Se uita crucis la ea si o intoarce pe toate partile.Ma uit la el amuzata si ma minunez.
-Ai grija cu ea. Daca deschide cineva usa,in afara de mine sau Nick,golesti incarcatorul.
-Pe bune,Anne? Asta nu e bine.Si daca nu te intorci?spune lasand arma deoparte si atintindu-ma cu privirea.
-Atunci dragul meu,lasa-ma sa iti spun ca esti futut!spun in timp ce fac stanga imprejur si ies pe usa salonului.
-Nu face glume de astea cu mine,Anne,tipa in urma mea.