Tower Bridge

29

Matt

"Femeia care comploteaza cu Tony Riina,este chiar sotia ta,Angela". Sunt cuvinte care si-au lasat amprenta in mintea mea de cand Alex a parasit salonul val-vartej,in urma apelului primit prin statie. Nu am fost in stare sa scot un cuvant,toate mi-au ramas in gat si pe varful limbii. Pentru numele lui Dumnezeu am ingropat-o,am plans-o,am jelit-o,dar inainte de toate,am iubit-o. Cu toata fiinta mea. O gheara invizibila pune stapanire pe inima mea si imi vine sa imi smulg parul din cap. Acum imi dau seama cat de mult doare sa descoperi sau sa revezi pe cineva pe care il credeai mort. Acum inteles reactia Annei din momentul in care l-a vazut pe presupusul "Luca" in filmarea de la aeroport.Imi las capul pe spate si incerc sa imi reglez respiratia. Dintr-o data,toata durerea care am simtit-o cand in momentul cand mi-am ingropat sotia si copilul a revenit,mult mai intensa. Pierderea lor a fost pentru mine o proba dura,o situatie ireversabila. Simteam ca nu mai aveam forta sa merg mai departe. Auzeam din ce in ce mai des "stiu cum simti,iti va trece" si ma infuriam de stupiditatea celor care presupuneau ca stiu cum ma simteam. Pentru o perioada ma rupsesem de lume,de viata mea de zi cu zi,totul parand deodata altfel. Am zacut in nestire aproape sase luni. Nu mancam,nu dormeam,doar plangeam si imi inecam mintea in alcool ca sa pot uita.Dar,in loc sa imi revin,ma afundam mai mult in starea de amorteala. Pana intr-o dimineata. Cand am realizat ca ele nu se vor mai intoarce si tot ce puteam sa fac,era sa imi revin si sa le razbun. Asa,ca imi pusesem cel mai bun costum si iesisem sa infrunt lumea de afara. Fara ele,am realizat ca nimic nu este pentru totdeauna si ca viata are prostul obicei sa faca surprize,uneori de vis,alteori de cosmar. Si asa a fost,una de cosmar,insemnand moartea lor cruda si prea timpurie,una de vis, frumoasa roscata ce mi-at dat toata lumea peste cap cu o singura privire. Femeia simpla,pe care mi-o doresc alaturi o viata intreaga. O combinatie dintre bine si rau de care nu ma pot lipsi in veci. De cate ori am vazut-o,de atatea ori m-a fascinat. Este singura persoana care a reusit sa ma faca sa-mi iasa inima din piept,sa scot la iveala sentimente de care nu credeam ca mai sunt in stare.Cu gandul la ea,imi revin in minte alte cuvinte ale lui Alex isi fac loc in mintea mea:"Daca te simti in stare sa o iubesti,iubeste-o,nu o amagi ." Si o iubesc. Si o vreau langa mine. Mereu. Asa ca, nu mai stau pe ganduri si ma dau jos din pat repede,atat cat starea imi permite. Trebuie sa ii spun ce simt. Caut cu privirea un taxi in apropierea spitalului si,spre norocul gasesc unu,disponibil sa ma duca pana la inceputul podului,deoarece e inchis. Ii platesc omului si cobor,cu o mana tinandu-ma de coaste. Ma dor de mor,dar nu imi pasa. Trebuie sa ajung la ea. Trec printre multitudinea de masini abandonate cu greu,din cauza starii pe care o am si cu chiu cu vai,ajung langa Nick si Alex. Desi amandoi ma privesc crucis,nu ii bag in seama si privirea imi este luata de scena din fata mea. Anne este ingramadita de Tony si toti stau si privesc. Si nu schiteaza nici un gest ca ar vrea sa scape de acolo. Nu pot rezista impulsului de a porni spre ei,dar mana lui Nick ma opreste.
-Las-o,se descurca!
-E a doua ora cand imi spui asta.
-Si nu o spun degeaba. Am incredere in ea,ar trebui sa ai si tu,spune cu privirea atintita spre ea.
Am incredere in ea,insa asta nu ma impiedica sa strig la ea.
-Anne!!!
Cu o miscare simpla a capului,se intoarce spre mine. Ochii i se maresc de uimire. Dar tipatul meu a scos din masina persoana care mi-a ocupat inima ani la rand. Privirea imi fuge la ea.Acelasi chip frumos,acelasi par negru si lung prin intr-o coada la spate,aceeasi ochii albastri,dar fara stralucirea de alta data. Ma masoara din cap pana in picioare cu un zambet rautacios pe fata.Si apoi realizez. In fata mea am trecutul si prezentul. Cel din urma,cu singuranta si viitorul,caci in trecut in nici un caz nu am de gand sa ma intorc. Imi mut privirea de la una la alta,iar intr-un final imi pironesc privirea doar pe Anne. Ii oberv lacrimile ce stau sa ii cada pe obrajii imbujorati,iar ochii mei se opresc pe buzele ei ce soptesc neincetat "pleaca".E prea mult ceea ce-mi cere. Sub nici o forma nu pot pleca. Dar planurile mele nu corespund cu cele ale lui Nick,care,impotriva vointei mele ma impinge intr-una din masinile de politie aflate la fata locului.
-Atata timp cat te are in fata ochilor,nu poate duce planul la capat. Asa ca,pana se termina tot sa nu cumva sa te misti din masina asta. Trebuia sa ramai la spital,nu sa bantui pe strazi.
-Dar Nick....
-Nici un Nick,ma intrerupe el. Esti slabiciunea ei,Tony stie asta,bag mana in foc ca si Angela si nu o sa ezite sa ii forteze mana lui Anne. Poate ca nu e cea mai perfecta din lume,dar te iubeste mai presus decat viata ei si ar ingadui pentru nimic in lumea sa ti-i se intample ceva. Asa ca stai cuminte aici si sa nu te prind ca scoti nasul afara. Nu ma fa sa te leg cu catusele de masina.
Aprob printr-o simpla inclinare din cap,desi imi este greu sa stau potolit,iar Nick tranteste portiera masinii,blocandu-ma inauntru.
E prea multa liniste si nu imi place,dar nici bine nu imi termin gandul,ca trei focuri de arma rasuna si un scartait de roti se aude si....inlemnesc.