The Challenge//F.F. Niall Horan//

Capitolul 9

- Iti era teama? ii simt tonul nu revoltat sau enervat, ci dezamagit. De mine? continua aproape soptit.

- Pai...eu doar...

- Inteleg. Serios, inteleg totul. Ne vedem maine si cu ceilalti. Noapte buna!

- Nu, Niall, stai! Asculta-ma!

Prea tarziu, a inchis. Arunc telefonul in pat si ma las sa alunec in jos cu spatele lipit de usa. Cine stie ce a inteles din teama despre care i-am vorbit, dar clar a inteles prost. Chiar nu stiu ce mai simt acum, dar stiu ca l-am pierdut de doua ori si nu vreau sa il mai pierd inca o data, mai ales ca acum e mai aproape decat gandeam vreodata ca putea sa fie. E prietenul prietenilor mei, vreau sa fie si prietenul meu.
Astept cateva minute sa ma calmez, apoi merg la bunica in living. O gasesc uitandu-se la televizor si, aruncand o privire, gasesc pe ecran ruland emisiunea ei preferata. Atentia ei se explica. Bine, voi astepta pana la publicitate pentru a-i capta atentia, asa ca ma asez pe fotoliu si privesc si eu pierduta spre ecranul luminos, fara sa dau atentie celor ce se petrec acolo, ci doar gandurile mele. Ultimele minute au fost atat de puternice si mi-au dat o stare destul de proasta. Nu ma simt deloc bine in legatura cu ceea ce s-a intamplat. Incerc sa imi mentin lacrimile in interior, incerc sa nu le dau frau liber si ma gandesc de ce oare ma simt asa. Abia daca il cunosc de cateva zile si ma simt ca si cum am pierdut unul dintre cei mai buni prieteni. Daca il sun acum pe Brian, va trebui sa ii explic si va afla ca baiatul misterios e Niall, iar asta il va infuria. Daca ii sun pe ceilalti, nu vor intelege pentru ca ar trebui sa le povestesc totul de la inceput. In cazul asta bunica e singura care ma poate ajuta, doar ea stie ce s-a intamplat, insa atentia ei e in alta parte acum. Si totusi, oare ea va putea intelege ce simt?
Imi aud telefonul sunand din camera si tresar apoi incep sa alerg pentru a raspunde, crezand ca e Niall. Numele lui Brian era insa pe ecran.

- Hei, Bi! raspund.

- Heeei...plangi cumva?

- Nu! incerc eu sa chicotesc insa iese mai degraba ca un sughit. Nu plang.

- Sunt la tine in trei minute. Ma incalt acum. Si aud apoi sunetul metalic al unor chei.

- Nu, Brian, tocmai am vazut un film si m-a sensibilizat putin cam mult, mint eu, imi revin acum. Serios, e totul bine, nu te ingrijora.

- Mel...

- De ce m-ai sunat? schimb eu repede subiectul.

- Voiam sa vorbim toti pentru ca am o propunere si daca filmul ala e singura cauza a lacrimilor tale, cred ca propunerea mea te va mai bucura putin.

- Ascult.

- Ma gandeam sa mergem la balciul de sambata de langa Londra, Chris si Adam vin, ramane sa va convingem si pe voi. Ce zici? O sa ne distram si chiar vreau sa ne dam impreuna in caruselul ala ciudat cu delfini si crocodili. Il aud chicotind si ii preiau din stare.

- E o idee buna, chiar aveam nevoie de asta. Chiar vreau sa vin!

- Grozav, pitic, ne vom distra! Ramane sa ii convingem si pe ceilalti! Il suni tu pe Niall? Nu stiu daca ii plac chestiile astea, iar tu convingi usor pe oricine.

- Il intrebam impreuna la scoala, sunt obosita pentru telefoane acum si probabil doarme, e tarziu. spun si sper sa creada.

- Ai dreptate. Te las, atunci, vorbim maine! Te astept dimineata!

Inchid exact in clipa in care bunica intra in camera mea si zambeste afectata, apoi se asaza pe canapeaua din camera mea, ateptand parca sa ii spun totul.