The Challenge//F.F. Niall Horan//

Capitolul 15

     - Ti-a spus bunica ceva legat de mine in drumul vostru? intreb dupa cateva clipe de liniste.

     - Imi e imposibil sa te mint, da, mi-a spus multe, depilda despre alergiile tale, despre vacantele tale in Franta...

     - Ti-a spus cam multe.

     - Mi-a spus lucruri care m-au ajutat sa te cunosc mai bine. Bunica ta e o femeie extraordinara, inteleg de ce ti atat de mult la ea, merita toata admiratia si afectiunea din lume.

    Zambesc la afirmatia lui, iar contactul nostru vizual il face sa se ridice de pe canapea si sa se apropie usor de mine. Se lasa usor langa mine pe pat si mentine contactul vizual. Privirea lui incepe apoi sa imi analizeze fata fir cu fir, iar eu incep sa cred ca vrea sa ma picteze in albastru cu ochii sai. Imi ia palma stanga intr-ale lui si o mangaie usor, privirea sa oprindu-se din nou in ochii mei.

    - Cred ca ai mostenit multe de la bunica ta, insa ai imbunatatit tot ce ai luat de la ea. Nu m-am inselat atunci cand te-am vazut prima data si am crezut ca esti extraordinara. Tu chiar esti. Sa nu uiti ca nimeni si nimic nu te poate face sa te schimbi, nu trebuie sa o faci indiferent de situatie, pentru ca ce ai tu e neintalnit in alte persoane. Intelegi ce spun?

     - Niall...

     - Vei intra in trupa aia, asta sa stii. Ai incredere in mine?
    Abrob cu o miscare hotarata a capului, iar el continua.

    - Atunci aminteste-ti asta de cate ori vrei sa renunti.

    - Bunica ti-a spus sigur prea multe.

    - Eu ma bucur ca a facut-o. Esti timida, sensibila....nu cred ca as fi aflat atatea lucruri de la tine vreodata.

     - Nu sunt sensibila si nici timida.

     - Nu esti sensibila? Nu uita ca ai ochii inca rosii, chiar daca incerci sa ascunzi asta cu fard. Nu sunt atat de prost incat sa nu observ si nu ma pacalesti cu filmele. Ai plans din cauza cuiva pe care abia il cunoscusei. De ce ai facut asta?

    - Crezi ca am idee? M-am simtit rau pentru ca nu m-ai ascultat, am crezut ca nu o sa vrei sa mai vorbim, sa ne mai vedem, soptesc lasandu-mi privirea spre genunchi.

    - Dar nu s-a intamplat asa. Vezi, nu poti sa negi faptul ca esti sensibila.

     - Nu pot.

     Chiar daca nu il privesc, il simt zambind. Imi da drumul mainii si se ridica, iar eu imi ridic privirea.

    - Nu pleca acum! spun temandu-ma ca vrea sa plece deja.

    - Nu vrei sa plec? intreaba, iar eu clatin din cap in semn dezaprobator. Atunci...presupun ca mai raman, spune ocupandu-si din nou locul langa mine. Daca tot mai raman, vreau sa te intreb ceva.

    - Spune!

    - E ceva ce nu stiu in legatura cu Brian? Adica, legat de mine...

    - Brian stie...adica...stie, dar nu stie ca tu esti cel din masina. Stie doar ce s-a intamplat. Nu am reusit sa ii explic ce am simtit atunci, dar a zis ca nu vrea sa ma stie in preajma ta si ca vei avea probleme daca te atingi de mine. Am vorbit cu el dupa ce ai plecat cu bunica si i-am zis ca am plecat cu tine de la ora de sport pentru ca imi era foarte foame si nu ma simteam bine pentru ora, apoi ne-am luat cu vorba si am uitat ca trebuie sa ajung si la cursuri.

    - Ce a spus?

    - A spus ca sunt in siguranta daca sunt cu tine, nu a mai fost ingrijorat.

     - Si crezi ca daca ar afla ca eu si baiatul acela suntem una si aceeasi persoana, ar reactiona urat? ma intreaba, iar eu las sa mi se citeasca incertitudinea pe chip.

     - Hai sa mai asteptam. Nu sunt pregatita pentru asta si imi e frica. Il cunosc pe Bi, dar nu vreau sa isi piarda increderea in tine.

    - Nu are motive sa faca asta.

    - Stiu, dar nu vreau sa risc sa va certati. Imi...doresc foarte mult ca tu si Brian sa deveniti apropiati si nu vreau sa risc sa imi distrug singura visele.

    - Bine, Melody, ii vom spune cand vei vrea tu, ma asigura zambind.

    Felul in care numele meu suna din gura lui, felul in care buzele sale rotunjesc perfect sunetul "o" din numele meu, felul in care foloseste accentul irlandez chiar si intr-un simplu nume, fac ca toata lumea din jur sa para o apa, iar el o insula in mijlocul ei, o insula bogata.

    - Vrei sa vedem un film? il intreb sperand sa spulber putin tensiunea dintre noi.

    - Da, am chef de o comedie, ce zici?

    - Nu vrei sa incercam ceva horror?

    Ma priveste ca si cum as fi un extraterestru aterizat pe pamant, apoi chicoteste.

    - Esti sigura?

    - Foarte sigura! spun si ma intind in pat incepand sa caut pe internet filme horror pe care sa le vedem. Ii fac semn lui Niall sa se aseze comod si accesez unul la intamplare.
     In mod normal sunt foarte atenta la detaliile filmelor si asta se intampla mereu, mai putin cand Niall e la mai putin de o palma distanta de mine. Piciorul meu il atinge pe al lui, insa mi-l retrag sperand ca el nu va observa. Ii arunc cateva priviri pe furis, el pare foarte concentrat, isi tine capul sprijinit pe maini si isi roade unghia aratatorului de la mana dreapta. Obisnuiesc sa imi rod unghiile la fiecare film pe care il vad, la cele la care sunt atenta, insa in momentul de fata, nu mi s-a parut nimic interesant la film. Niall tresare deodata si privesc si eu ecranul speriata. Cred ca este prima scena horror din tot filmul, mult sange, intuneric si infern. Se pare ca actiunea se concentreaza in jurul unui psihopat al carui hobby este uciderea partenerelor sale si a fostelor partenere. Desigur ca in drumul sau intampina obstacole, dar elimina totul fara sentimente. E ciudat cum la final realizeaza ca nu era constient de ceea ce facuse si ca in tot timpul acela fusese somnambul. Nu a fost foarte infricosator, a fost scarbos. Il observ pe Niall strambandu-se la final si intorcandu-si atentia spre mine.

    - Nu a fost intocmai cum ma asteptam. Esti bine?

    - Sunt.

    Ramane sprijinit intr-un cot si isi intoarce privirea spre ecranul laptopului.

    - Am zabovit destul, cred ca e timpul sa trec si pe acasa. Sigur esti in regula dupa filmul asta?

    - Da sunt. Merg sa iti aduc hainele din baie, ok? Sper ca s-au uscat. Spun si cobor din pat