The Challenge//F.F. Niall Horan//

Capitolul 14

- Alo? Buna, bunico, voiam sa iti spun ca ajung mai devreme astazi, vorbim acasa.

- Bine, scumpo, sper ca te simti bine. Iti pregatesc ceva de mancare? Sa fie paste?

- Iti plac pastele? spun catre Niall care aproba din cap. Da, bunico, pregateste doua portii, am un invitat la cina.

- Vine Brian? Oh, imi e atat de dor de el...

- Stiu, poate o sa vina maine, dar nu, nu e Brian. Ajungem repede. Ai grija!

- Si voi! Va astept! spune si aud in fundal un sunet metalic al unei cratite. E clar ca s-a apucat de gatit imediat ce a auzit ca vin.

Imi pun telefonul inapoi in buzunarul gecii si imi las din nou capul pe scaun.

- Nu era nevoie sa ii ceri o portie pentru mine! il aud pe Niall spunand peste sunetul picaturilor de ploaie ce lovesc geamurile masinii si ma intorc spre el.

- Aiurea! Oricum trebuia sa pregateasca pentru mine si nu ai mancat nici tu de azi de la cantina. E drept multumire pentru cornul de la scoala. spun, iar el isi da ochii peste cap.

- Daca nu mancai, puteai sa lesini.

- Daca lesinam?

- Nu mi-as fi iertat-o niciodata! raspunde pe un ton atat de serios, incat ma sperie putin...mai mult.

- Bine, hai sa nu vorbim despre asta acum. La urmatoarea virezi la dreapta! spun in timp ce intram pe o strada plina de blocuri viu colorate.

- Am inteles, domnita! zambeste.

Dupa cateva minute ajungem in fata blocului meu, iar Niall parcheaza intr-un loc destul de apropiat de scara.

- Urmeaza sa ne udam iar, vorbeste dezamagit.

- Iti dau niste haine de la tata, cred ca purtati cam aceleasi marimi, o sa-ti vina.

- Nu e nevoie, nu o sa stau mult, nu vreau sa deranjez, te-am rapit destul azi.

- Nu deranjezi pe nimeni si nu strica daca ramai pana dupa cina, spun apucandu-mi geanta. Haide!

Cobor din masina si ocolesc pana pe partea lui, apoi ma urmeaza pana intram in bloc.

-Avem de urcat doua etaje, de obicei le urc pe scari, vrei sa chem liftul?

- Nu e nevoie, Mel.

Bat in usa apartamentului meu, apoi incerc clanta. Cum banuiam, usa e incuiata, deci trebuie sa asteptam pana ni se deschide, deoarece cheile mele au ramas acasa azi dimineata. Dupa cateva secunde, aud cheia rotindu-se in broasca si usa se deschide, in prag aparand bunica.

- Buna, copii! Intrati, sunteti foarte...

- Ploua torential, bunico, ne-am udat de la scoala pana la masina. Oh, bunico, el e Niall, Niall, bunica mea.

- Ma bucur sa va cunosc! spune el respectos, sarutandu-i mana.

- Si eu, dragul meu.

- Merg sa iti aduc niste haine de la tata, tu fa-te comod, ma adresez lui, iar bunica imi zambeste triumfatoare.

Ma grabesc spre dulapul tatei si scot un tricou albastru si o pereche de pantaloni de trening pe care i-a primit cadou de ziua lui in urma cu doi ani.
Cand ma intorc, ii gasesc pe Niall si pe bunica la masa din bucatarie vorbind, in mod ciudat, despre vinuri. Normal, bunica stie totul despre vinuri, locuieste in Franta de mica, tatal sau detinea o plantatie destul de mare de vita de vie si o metoda doar de el stiuta de a face vin.