The Challenge//F.F. Niall Horan//

Capitolul 27

    Ma ridic de pe canapea cand ceasul telefonului meu indica deja ora patru. Am stabilit cu Adam ca am sa vin pentru proiect la ora zece, asa ca m-am trezit devreme, dar a necesitat multa munca si iata-ma aici, cu proiectul terminat, dar in criza de timp. Dupa ce am terminat totul, acum o ora, mama lui Adam a insistat sa mai raman putin si am continuat sa vorbim inca de atunci.

    - Imi pare rau, dar chiar trebuie sa plec. Trebuie sa ajung undeva la ora sase, ma scuz eu.

    - In regula, draga mea. Adam, o conduci tu pe Melody?

    Adam se ridica zambitor de pe fotoliu si ma urmeaza spre usa apartamentului sau.

    - Ma bucur ca am reusit sa terminam, multumesc inca o data, spune el.

     - Sper sa fie in regula si sa obtinem o nota buna.

     - Ar fi cazul. Distractie placuta la cina! Sa ne povestesti cum a fost!

     - Clar. Am emotii, nu stiu ce vor crede parintii lui Niall despre mine. spun sincer.

     - Oh, haide. Cum macar te gandesti la asta? Te vor adora, sunt sigur. Doar du-te acolo si arata-le cine esti! spune, iar eu zambesc. Te provoc! adauga.

    - Ultima data cand am acceptat o provocare a iesit mai bine decat m-as fi asteptat pentru ca l-am cunoscut pe Niall si...

    Oh, stai...

     - Ce vrei sa spui? intreaba, pe fata lui citindu-se confuzia.

     - Vreau sa spun ca a fost o mica parte, adica pe el la scoala si...masina...soferul ...eu...

      - Mel, tu il stiai pe Niall inca de atunci? intreaba evident banuind.

      Nu raspund, doar imi arunc privirea in pamant din cauza gafei mele imense si a gurii mele mari.

     - De ce nu ne-ai spus? Brian stia? Normal ca stia, dar noi?

     - Nu stia nimeni.

     - S-a...s-a intamplat ceva in masina aia ce ar trebui sa stim? Mai exact, ceva ce ...nu stiu...ti-e frica sa ne spui si ascunzi de noi?

    - Nu! raspund hotarata ridicandu-mi privirea. Clar nu! Doar am decis sa consideram prima noastra intalnire ca fiind cea de la scoala, nu o provocare.

    - Oh, Mel...

    - Nu puteam sa ies din masina aia si sa spun ca m-am indragostit de sofer. Ar fi fost de-a dreptul ciudat.

     - Oarecum. Le vei spune celorlalti? Lui Brian.

     -  Nu aveam in plan sa iti spun nici tie. Nu stiu ce sa fac,serios. Pana la urma, nu e asa mare chestie. M-as fi intalnit cu Niall la scoala si fara provocarea lui Ty si am fi ajuns sa ne indragostim acolo...

    - Da, ai dreptate. Daca vrei, pot uita ca stiu asta. zambeste.

     - Multumesc, Adam. Ne vedem maine! spun si incep sa cobor scarile.

     Am dat-o-n bara. Eu si gura mea mare. Nu vad nimic rau in faptul ca il cunosc pe Niall de la acea provocare, problema e ca nu le-am spus celorlalti la timp. Pe moment nu am reusit sa procesez ce se intampla, nu vad cum as fi putut explica, iar apoi...apoi era deja tarziu. Cand mi-am dat seama ce se intampla cu adevarat, toti stiau deja ca Niall si cu mine ne cunoastem de la scoala, iar Brian era sigur ca ma indragostisem de soferul lui Niall pentru ca ii spusesem ca el era in masina atunci. Daca ar afla acum totul, clar ar fi suparat pe mine.

    Nici nu mi-am dat seama cat de repede a trecut timpul pana cand Niall m-a anuntat ca a ajuns si ca ma asteapta in fata blocului. Mi-am aranjat pentru a mia oara rochia alba pe care mama mi-a imprumutat-o asigurandu-ma ca voi face o impresie buna pentru ca e rochia ei norocoasa. Imi acopera picioarele aproape pana la genunchi, scotandu-mi in evidenta formele corpului. Manecile scurte o fac sa para conservatoare, dar perfecta pentru o astfel de seara. I-am asortat o pereche de sandale negre si mi-am ondulat parul. Chiar nu ma reprezinta parul drept. Nu am exagerat deloc cu machiajul, nu am nevoie.