The Challenge//F.F. Niall Horan//

Capitolul 17

- Niall, eu..., incerc sa indrept propria-mi prostie, dar pare ca ma afund mai tare.

Am recunoscut ca m-am indragostit de el inca din ziua in care i-am povestit totul lui Brian si toanta de mine l-a lasat pe fratele meu sa inteleaga asta. Poate ca asta e cauza pentru care a vrut sa stau departe de Niall, nu il cunoastea si nu avea incredere in el. Imi e frica de reactia lui Niall atunci cand va iesi din blocajul asta, iar picioarele mele gandesc de data asta in favoarea mea si ma duc repede spre sala de clasa. Ocup a doua banca de pe randul de la fereastra si ma las in jos pe scaun, deschizandu-mi caietul in fata mea si facandu-ma aproape invizibila. Cum o sa mai dau ochii cu Niall? Oficial am facut o prostie imensa, am pierdut totul, tot ce s-a intamplat seara trecuta e de prisos acum. Bunica a fost cea care mi-a aratat ceea ce simt, iar eu mi-am recunoscut si de aici pana la a recunoaste in fata lui Niall nu a mai fost decat un mic pas.
Inainte de a intra Niall in clasa si de a-si ocupa locul in ultima banca de pe randul de la perete, alti trei colegi intra si ocupa bancile de langa mine. Nu am avut curajul sa il privesc atunci cand a intrat in clasa.
Imediat dupa ce s-a sunat de intrare, doamna Wigins, profesoara de engleza, a intrat in clasa si a inceput ora strigand absentii, iar urmatoarele 50 de minute trec foarte greu din cauza prezentei lui Niall in aceeasi incapere cu mine. As vrea sa fiu acum ingropata undeva in pamant, sa nu pot fi vazuta de el, insa stiu ca e imposibil, asa ca incerc sa evit gandul ca sunt atat de aproape de el.
Imediat ce aud soneria imi iau caietul si ma grabesc sa ies din clasa si ma grabesc spre dulapul meu de unde imi iau caietul de mate pentru ora urmatoare. Adevarat, domnul Walkers a spus ca am noroc atunci cand ajung tarziu la ora, dar azi nu pot si intru in clasa inaintea tuturor. El e deja la catedra, parand concentrat asupra unei fise.

- Buna ziua! salut eu asezandu-ma de data asta in ultima banca de pe randul din mijloc.

- Domnisoara Dark, ce surpriza venirea dumneavoastra atat de devreme in clasa. S-a intamplat ceva? spune devenind serios.

- Nu, domnule.

- Prea bine, spune continuandu-si treaba.

Domnul Walkers este un barbat inalt, bine facut, de varsta a treia, dar cu o energie si o buna dispozitie neasteptate. Fata ovala ii e completata de o mustata neagra si parul ii e tot timpul aranjat. Este un profesor bun si ca persoana este minunat, exceptand testele fulger, desigur.

Telefonul imi vibreaza in buzunar si cand il deschid gasesc un mesaj de la Brian.

Brian: Unde esti?

Eu: La mate.

Brian: De ce nu ne-ai sunat sa ne intalnim? Ai fost cu Niall la ora si ai plecat, iar el m-a intrebat daca te-am vazut. Esti in regula, v-ati certat?

Eu: Sunt bine.

Brian: Am sa il intreb pe el daca nu imi raspunzi si la a doua intrebare.

Eu: Nu ne-am certat.

Ii raspund insa nu cred ca a luat de bun raspunsul meu, asa ca imi pun telefonul inapoi in buzunar si imi deschid caietul incepand sa desenez la sfarsitul lui. Sala incepe sa se umple si chiar inainte de a se suna imi ridic privirea. Mi-am ales cel mai prost moment, exact clipa in care Niall si Brian intrau in clasa. Niall isi indreapta atentia spre mine, la fel si Brian, insa ambii isi ocupa locul in banci in momentul in care domnul Walkers incepe sa faca prezenta. Ma simt precum un peste pe uscat in timpul orei. Din locul meu reusesc sa vad toata clasa, fiecare banca si in majoritatea timpului, atentia mea e concentrata asupra lui Niall, studiindu-i fiecare miscare. Imi las privirea sa cada pe caiet atunci cand el se intoarce spre mine. De ce o face? In locul lui m-as evita pentru tot restul vietii, sau as incerca fiecare metoda pentru a ma umili, asta merit pentru ca gadesc cu gura, nu cu mintea inainte. Ma prefac plictisita, ori atenta la ora de fiecare data cand se intoarce spre mine si as da orice sa nu o faca pentru ca imi e foarte rusine cu persoana mea acum.
Trebuie sa ies mai repede din locul asta, simt ca ma sufoc aici cu Niall si Brian in aceeasi incapere cu mine. Il obserb si pe Bi intorcandu-se de cateva ori ingrijorat spre mine,serios. Ma decid sa ii raspund cu cate un zambet pentru a-l asigura ca sunt bine. Si il mint, dar nu am de ales. Oare vreodata am sa pot sa-l privesc in ochi si sa ii spun totul? Ce bine era acum daca Brian ma putea asculta, daca ii puteam spune ce s-a intamplat si el sa ma ajute sa remediez totul... Sunt sigura ca daca ar cunoaste situatia, ar fi in masura sa ma ajute, dar e greu pentru mine sa i-o fac cunoscuta.
Urmatoarea ora voi avea geografie. Am invatat lectia weekend-ul trecut si cred ca sunt pregatita, desi am fost anuntati ca azi vom viziona un filmulet despre vulcanii Japoniei. Ma bucur ca nu am ora cu Niall apoi, nu as mai fi suportat o ora de tensiune in plus. Numar minutele, inca doua. Numar secundele, au ramas douazeci.