The Challenge//F.F. Niall Horan//

Capitolul 21

    - Crezi ca ma iubesti? ma intreaba intrigat, dar temator.

    - Nu am mai simtit asta pentru nimeni, mi-am creat un perete de piatra care sa nu ma lase sa simt asta pentru nimeni, insa cred ca tu ai facut ceva peretelui aceluia. E prima data cand simt ce simt acum pentru cineva.

     Zambetul lui se largeste si zaresc o sclipire in ochii lui. Mana sa se pozitioneaza lent pe obrazul meu si masinaria se opreste in punctul cel mai inalt.

    - Daca tu crezi ca ma iubesti, vreau sa stii ca eu te iubesc deja si sunt sigur de asta. Trebuie sa stii ca tu...esti prima pentru care simt ceea ce simt cand sunt cu tine. E total diferit de orice am trait pana acum, e de mii de ori mai puternic, mai intens, atat de puternic incat provoaca dependenta. Imi provoci dependenta, Mel si asta pentru ca te iubesc. Sunt dependent de sentimemtul asta.

     - Te iubesc! spun acum si simt ca fiecare coltisor din mine m-a impins spre asta.
     Zambetul lui creste si imi raspunde imediat.

    - Te iubesc! sopteste si ma imbratisaza, eu dorindu-mi sa ramanem asa, aici, pentru totdeuna.

     Imediat se ridica de pe bancuta si imi intinde mana, ajutandu-ma sa fac acelasi lucru. Ma ghideaza spre margine, iar eu ma prind pe a patra bara din fier laterala. Mainile sale imi cuprind soldurile, iar barbia sa se pozitioneaza pe umarul meu drept.

     - Vezi toti oamenii aceia de jos?

     Eu raman pentru un moment blocata cand in fata mea zaresc tot parcul si zona ce il inconjoara. Parcul e plin de oameni, sute de oameni veniti sa se distreze.

     - Da, soptesc.

     - Ei nu au cum sa stie vreodata ce simt eu pentru tine, le e imposibil sa simta asta. Vreau sa le fac in ciuda.

    - Cum asa?

    - Vrei sa aflii cum? spune amuzat ridicandu-si barbia de pe umarul meu, iar eu aprob cu o miscare a capului. Te iubesc, Melody Dark! Te iubeeesc! tipa el, iar eu raman blocata, apoi incep sa rad, iar el ma priveste zambind. Te iubesc, sopteste apoi si ma saruta el de data asta.
   
     - Si eu! spun imediat ce ne desprindem, apoi ne asezam din nou pe bancuta cand roata porneste din nou.

     Telefonul meu incepe sa sune si raspund cand vad numarul lui Brian pe ecran.

    - Hei, Bi!

    - Mel, esti cu Niall? ma intreaba imediat.

    - Da, totul e in regula. Unde sunteti?

    - Suntem aproape de iesire, voi?
    - Roata. Urmeaza sa coboram imediat, spun si o aud pe Georgia razand in fundal. Asteptati-ne acolo, venim repede! spun si inchid dupa ce primesc aprobarea lui.
    Ajungem jos in cateva minute si coboram impreuna din cabina, tinandu-ne de mana. Batranelul responsabil cu siguranta celor din roata ne priveste pe amandoi zambind si ii raspund si eu cu un zambet. Vremea e parca mai calda decat atunci cand am ajuns, iar eu ma simt putin obosita, abia astept sa ajungem la locul de campare sa pot sta intinsa. In drumul spre iesire mergem pe aleea pavata, alaturi de o multime de oameni care vin sau pleaca, oameni necunoscuti care nu au idee ce sentimente ard acum in mine, nici nu banuiesc. Ma simt puternica, prezenta lui Niall ma face sa ma simt mai puternica decat niciodata.
    Parul roscat al Georginei imi atrage atentia si de indata ce ne apropiem ii zaresc si pe ceilalti. Brian se ridica de pe banca unde statea si vine spre mine.

    - V-am pierdut pe amandoi  la taraba cu vata. V-ati distrat? ne intreaba el.

    - Da, dar voi?