Rapita din lumea ei

Capitolul: 14

Jon

Vroiam să mai stau puțin acolo. Ceva nu e bine.
-Jon!
-Cris? Ce e?!
-Fratele tău, Lisa, otravă!
Nu prea putea să vorbească dar totuși știam la ce se referă. Dimitri sa asigurat că va avea demonii.
-Adu vampirii!
-D...da stăpâne!
Am plecat repede după Lisa, știam eu că nu trebuia să o las să plece!
"Ce prost sunt!"
"Da știu asta! Acu bagă mare!"
"Da!"
Am alergat cât am putut până la Lisa. Nu a trebuit să îmi folosesc puterile, le păstram.
-Plecați de lângâ ea!
Atunci când am ajuns la casa Lisei am observat că Dimitri a împlinit planul lui și al vrăjitoarei.
-Offf...Jon...ce lent ești frățioare!
-Ce ai făcut?!
-Ști...e haios, chiar asta a zis și Lisa înainte de a muri.
-Te omor!
-Încearcă!
Îl urăsc pentru ce a făcut, îl urăsc pentru ce face!
-Stăpână!
Lângă Lisa a apărut Flavio, un vechi prieten care mi-a rămas fidel mie și prințesei.
-Flavio?
-Jon?! Ce are Lisa?!
-Întreabăl pe Dimitri.
-DIMITRI! Ce ai făcut?!
Mă uitam la micuța Lisa care stătea întinsă pe jos. Era un înger căzut în noapte care se pierde printre vorbe și șoapte.
-Am adus vampirii stăpâne!
-Cris...cautăi pe cei mai buni doctori! Acum!
Cris plecă de lângă mine grăbit dar ceilanți vampiri așteptau ordinele mele.
-Plecați!
Nu vroiam să îi omor deocamdată dar rânjetul lui Dimitri îmi amintea de momentul în care a omorât fără milă sute de oameni. Știam că am câștigat lupta asta dar nu și războiul.
-Jon, o să fie bine prințesa?
-Nu știu Flavio dar anunță demonii să vină la castelul vampirilor, de acum veți sta cu noi!
-Da Jon.
Fără să mai stau pe gânduri am luat trupul micuț și fragil al Lisei și al mers glonț spre castel.
"Vitani!"
"Cu ce să te ajut?!"
"Vezi dacă Max e bine!"
"Imediat! Max...sunt Vitani, vampirul interior al lui Jon...cum te simți?"
"Groaznic! Eu sunt viu dar Lisa nu! Cum e posibil?!Dacă ea pățește ceva sau moare asta fac și eu dar acum?!"
"Nu știu încă dar ai răbdare, vom încerca să o tratăm!"
" La ce te referi?! E și Jon aici?!"
"Da!"
"Bi...ne"
"Max!"
Am auzit toată discuția celor doi dar ceva ma speriat. Trupul lisei a început să frigă, înainte era ca un cub de gheață și acum fierbe. Otrava își face treaba mult mai repede decât credeam.
Am ajuns repede la castel.
-Jon, vino aici!
Cris mă chemă spre sala tronului unde erau alături de vampiri și demonii.
-Ce...ce va păți?!
Unul din doctorii noștri o analizau.
-Calmează umpic vampirul din tine, bine?
"Să se calmeze mă-ta! Viitorul meu iubit moare!"
"Ce ai zis?"
"NIMIC!"
-Sunt calm, deci?
-O să fie bine, e puternică dar nu trebuie să îi mișcam corpul. Va sta aici până își va reveni.
-Bine, mulțumesc!
-O zi bună străpâne!
Nu am vrut să îi mai răspund, vroiam să stau și să îmi privesc micul demon. Era așa frumoasă când doarme.
-Flavio, Cris, vreau să le găsiți tuturor o camera în castel și dacă nu ajunge am să fac o nouă aripă. Vreau ca toți demonii sa stea lângă prințesa lor.
-Da! au răspuns amândoi la unison.
După ce au plecat eu am rămas să privesc cum tratamentul aplicat Lisei își face efectul.
Oare de ce a făcut asta? Ce vrea să obțină dacă nu demonii?
"Vitani, am nevoie de ceva."
"Ce este?"
"Mai ști să intri în visele sau imaginile din trecut?"
"Ămmm...da, de ce?"
"Vreau să mergem în trecutul Lisei."
"Hă?!"
"Te rog!"
"Pffff...ești incredibil, bine!"
Am așteptat ca Vitani să își facă treaba. După câteva minute am adormit intrând astfel în mintea Lisei.
-Deci e bine?
Lângă mine apăru frumoasa mea Vitani, ca de obicei purta o fustă neagră și un tricou alb, tipic ei, mereu alb și negru.
-Da!
-Ok, ce cauți?
-Vreau să văd amintirile Lisei cu Dimitri.
-Bine!
Am văzut cum a intrat Dimitri în viața ei. Cum a omorâto pe Nala, sora lui Vitani.
-Îl omor pentru ce a făcut!
-Stai la rând fetițo!
-Grrrrr!
Am mai stat puțin să observ cum Vitani își planifică răzbunarea apoi mi-am îndreptat iar privirea spre amintiri. Am observat că ia făcut pe toți din casă să creadă că ține la ea.
Offff...Dimitri a intervenit foarte mult în viața ei, o otrăvea mereu.
Înafară de amintirile cu Dimitri am observat și alte chestii , am văzut copilăria ei, părțile rele și cele bune. A suferit mult la moartea părinților ei adoptivi.
-Gata Vitani!
-Bine Jon.
M-am trezit lângă patul Lisei, nu lipsisem decât 15 minute.

După o săptămână

-Jon!
-Da Lisa!
După câteva zile de la incident ,Lisa sa trezit.
Acum ea se recupera. Nu mai era așa palidă, arăta ca un zombi ,era foarte slabă însă acum șa mai reveni. I lam adus chiar și pe Blood. Din fericire el e trimisul Nalei deci...nu a fost corupt de Domitri foarte mult.
-Hai la plimbare! Te rooooog!! Nu mai vreau să stau aici!
-Nu!
-De ce?!
-Încă nu ești refăcută ,nu ești bine!
-Ba da!
-Ba nu!
-Răule!
-Nu sunt rău! Îți vreau binele!
"Ba ești rău!"
"Acum ești de partea ei?!"
"Da! Ea e fată eu sunt fată..deci...."
"Offf voi fetele."
"Știu."
-Bine.
-Ce?
-Te poți duce afară.
-Mersiiiii!!!
E o scumpă când face așa, zici că e un copilaș mic care a primit ce a vrut de la părinți.
-Lisa!
-Da?
-Ai grijă.
Nu mi-a mai răspuns și a ieșit afară.

Lisa

Sau întâmplat multe în viața mea....moartea părinților mei, m-am îndrăgostit de un așa zis bou dar el vroia doar să mă apere, știam că nu mă iubește așa mult și că ia cam fraierit pe toți...mda...în fine, m-am culcat cu el, apoi a apărut adevăratul bou, după ce a venit și Dimitri, așa zisul meu prinț în care chiar începusem să am încredere. Totul sa petrecut foarte repede, noua familie. Dar ceea ce mă face să stau pe gânduri e Tom. Oare și el e implicat în așa ceva sau e doar o simplă victimă. Nu prea știu ce e cu el dar sinceră să fiu...chiar nu mai știu ce e cu mine. Sunt doar o jucărie!
-Jon, ăăă...cred că o să stau în casă.
-De ce?
-Așa...pur și simplu...
-Ok.
Așa și cu Jon ,a apărut de nicăieri la fel că toți și poate că o să își bată și el joc.
Am urcat treptele până în camera mea și am încercat să mă joc cu întunericul. Am aflat mai de mult că pot să controlez întunericul și să fac asta mă cam liniștește dar în acelaș timp și îngrijorează. Faptul că într-o zi o să îmi scape de sub control puterea și că o să distrugă tot ce îmi stă în cale și poate că și pe mine mă cam bagă în sperieți.
-Lisa?
În pragul ușii mele stătea Seba. O nu...o să iasă cu vărsare de sânge.
-Ce vrei?!
M-am rigicat grăbită din pat în poziție de luptă. Sunt eu fată dar totuși știu să bat.
-Doar să vorbim, până la urmă ești a mea!
-Ba nu!
Îmediat ce a ieșit din gura mea un "Nu!" clar și răspicat a venit lângă mine gata să ma sfintece.
-Ascultă copilă! Nu am de gând să las vampirul ăla idiot să scape de blestem! Tu și el sunteți suflete pereche dar ce să vezi! Lupul tău, Max, nu o recunoaște pe Vitani, vampirul lui Jon ,ca jumătatea lui!
Oare așa o fi?! Simt că înnebunesc!
-Taci!
-Nu am să tac!
-AJUTOR!
-O hai nu mai țipa! Oricum vampirul ăla nu te va putea salva!

Jon

Totul începe să fie mai bine, adică e chiar mai bine decât mă așteptam. Lisa se recuperează mult mai repede și se pare că Dimitri și acei trădători nu dau semne că sunt în apropiere dar totuși...