Rapita din lumea ei

Capitolul: 16

Lisa

Stau aici de aproape două ore și nimeni nu se sinchisește să vadă ce fac.
"Hai afară Lisa, nu mai am stare!"
"Scuze Max, nu pot."
Tăcea, mereu tăcea. Chiar dacă Max era parte din mine îl simțeam departe, se schimbase ca și mine.
"Max...crezi că el ne caută? Adică poate că e ocupat cu alte treburi și cred că nici nu a..."
"Taci! Normal că ne caută! De ce crezi tu asta?"
"Nu știu....poate că așa e."
"Ba nu!"
"De unde ști tu?!"
"Offf, răsfățată mică! Am luat legătura cu Vitani când am reînceput să vorbim, știe că ești vie!"
"Hei! Nu-s răsfățată!"
"Ba da! Nu vezi că stai într-un pat uriaș și pufos?!"
"Ba da..."
"Păi?! Hai sus!"
"De ce?"
"Că vreau afară!!!"
"Pfff, bine!"
"Te iubesc!"
"Mda..."
M-am dat jos din pat cu greu și am dat să ies obosită pe ușă dar sunt întreruptă de niște strigăte de la parter ce mă făceau să împietresc. Ceva chiar nu era bine și chiar aș fi vrut să sar pe geam și să o iau la fugă.
"Să nu te prind că pleci!"
Mda...parcă îmi plăcea mai mult când tăcea!
"De ce nu?! Tu ești surd? Nu auzi ce e jos?! Dacă au venit..."
"Stai Lisa, nu pleca, chiar te rog să te calmezi! Nu au venit ei."
Nu am mai stat să îl ascult pe Max și am ieșit pe balcon cu gândul să fac o săritură de toată lauda dar sunt întreruptă de marea de demoni ce stăteau față în față cu dragonii.
"Max!"
"Dap, de ce să mă asculți tu hă?! Eu știam că sunt aici!"
Mă uitam buimacă la cei din fața mea până când îl văd pe Flavio în fața demonilor alături de...
-Jon!
Strig fără să îmi dau seama cât mă țin plămânii.
"Yeyyyyyy!"
"Taci! Nu vroiam să țip ca să mă audă! Nu vroiam să știe că sunt aici?!"
"De ce?"
"Nu știu..."
Fără să îmi dau seama, fiind prinsă în conversația mea cu Max, toți demonii se uitau la mine.
-Oh, chiar vreau să intru în pământ!
Mă uitam speriată la Flavio, parcă îi ceream ajutorul până când am fost trasă de pe balcon.
-Lisa, trebuie să întervi între Davis și Jon, acum!
-De ce?
-Lisa, tu îți dai seama că regele te vrea da? Jon o să dărâme castelul cărămidă cu cărămidă până te va găsi, te rog.
Ochii Julyei erau foarte rugători și nu aș fi putut să o refuz dar chiar așa am devenit? De ce? De ce să mai fiu blândă?! Lisa a murit, a murit de mult. Trebuia să îmi iau rolul de regină.
-Ieși! Acum!
July mă privea speriată, asta e, doar prin frică îi poți controla.
-Ce vrei să faci?
"Da Lisa, ce vrei să faci?!"
-Am dat un ordin! Afară!
Fără a mai sta pe gânduri a ieșit afară și eu am dat buzna în dulap căutând ceva demn de un conducător fără milă.
"Lisa, ce e cu schimbarea asta bruscă?"
"Taci potaie! Nu ți-a păsat de mine atunci când am fost bătută și violată! Nu ai mișcat! Taci!"
Am reluat căutarea prin dulap până când am găsit niște bocanci, o pereche de blugi negri și o cămașă albă. Am găsit pe birou un lanț cu un dragon din jad. M-am dus la oglindă ca să mă privesc puțin. Arătam bine dar părul meu crescuse cam mult așa c am făcut ceva util cu el. Cu mare atenție și puțin ajutor din partea puterilor mele, am făcut în așa fel încât să nu mai fie până la fund ci până la umeri.
-Acum chiar sunt gata.
"Ce ai făcut?!"
Am preferat să tac și să îl ignor pe Max. Am ieșit din camera mea și am dat fix peste Flavio cu doi demoni după el. Se uita la mine ca la porți străine, parcă nu mă cunoștea.
-Lisa?
"Lisa" numele pe care îl rostea mama mea cu atâta căldură când îi săream în spate sau când mă loveam și venea la mine. Mama, am dezamăgito prea mult și nu mai pot da înapoi, răul a intrat adânc în inimă.
Fără s îl bag pe Flavio în seamă îmi reiau drumul spre grădina castelului unde urma să se încheie cu toată șarada asta.
Afară era foarte rău, tensiunea creștea iar eu parcă îmi pierdusem din curaj când am observat persoana mea dragă care a avut grijă atâta timp de mine și care era gata să dărâme castelul ca să mă ia acasă. Jon era face to face cu Davin și parcă amândoi fum pe nări.
-Hai că poți.
Mă încurajam singură ,în șoaptă apoi am plecat spre cei doi. Prezența mea ia făcut să se îndepărteze unul de altul.
-Lisa?
Jon punea paie pe foc când îmi rostea numele și asta îmi creștea durerea dar și ura.
Îmi îndrept privirea asupra lui și îi văd zâmbetul cum îi dispare de pe față.
-Davis, îți poți retrage armata.
-Dar...
-Am zis să îți retragi armata!
Privirea îmi era ațintită asupra lui și dacă e adevărat ce se spune ,că te poate ucide din priviri...ei bine Davis e mort!
-Acum voi.
Spun mai mult pentru mine și mă întorc cu fața spre armata de demoni.
-Deci, ce dracu' căutați?! Cine va adus aici?! Cine vă este conducător și pe cine trebuie să ascultați voi potăi infecte ce sunteți?!
Liniște totală, nimeni nu îndrăznea s scoată un cuvânt așa că am continuat.
-Am mai zis înainte că mă voi schimba și am făcut doar să îmi plâng de milă dar gata! Vreau ca jumătate dintre voi să mergeți și să acaparați mare parte din orașul meu natal. Nu vreau prizonieri, luați copii și omorâți părinți!
-Poftim?!
În spatele meu sa făcut bine auzit Flavio.
-Cum adică?! Prințesă...
-Taci! Am decis! Vreau un regat și îl voi avea iar voi să nu comentați pentru că nu voi ezita să vă distrug!
Nu că așteptam ceva bun din partea lor dar măcar supunere vroiam.
Fără a mai sta la taclale, demonii trimiși de mine se duc să își îndeplinească misiunea. Mă reîntorc cu fața spre Jon și mă uit la el, sta drept în fața mea și nu spune nimic.
-Iar tu, Jon, vreau să dispari!
Acestea fiind spuse am plecat de pe tărâmul dragonilor înapoi în pușcăria raiului...pământul...