Rapita din lumea ei

Capitolul: 15

După o lună
      Autoarea.     

După dispariția Lisei din castel ,totul a fost distrus.
Prințul nu reușea să o găsească și asta îl înnebunea. Toți demonii o căutau dar ea era de ne găsit.
Între timp ,Lisa era bătută si se profita de ea la greu.
Aceasta a fost dusă într-un loc groaznic, scârbos și cel mai groaznic lucru era ca acel loc era casa ei...doar ca pe alt tărâm. Lisa a fost dusă pe tărâmul dragonilor dar fără ca aceștia să știe. O dată cu răpirea ei a luat și locul ei drag unde a trăit atâta timp și o să îl distrugă.
Seba se hrănea cu durerea Lisei, îi plăcea să profite de ea, dar ceea ce nu pricepea Lisa era dece? De ce un înger își bate joc de ea? Ce a făcut să merite asta? În fiecare seară era violată apoi era torturată.

Lisa

Stau închisă aici de mai bine de o lună și cred că am murit cam de vreo 300 de ori. Nu mai suportam să stau închisă aici, vroiam să stau cu Jon cu Blood dar nu! Eu trebuia să stau sechestrată aici. Am încercat de câteva ori să evadez dar nu am reușit să fac nimic, chiar am fost mai rău bătută.
Ușa de fier care făcea legătura între camera de tortură și pura libertate se deschise iar eu ,ca de obicei, nu am mișcat un deget, eram prea extenuată să mă mai opun știam că au venit alte creaturi să profite de mine.
-Bună.
Un băiat cam de vârsta mea doar că puțin mai înalt stătea în fața mea și mă privea cu milă. Nu îl cunoșteam ,singurul lucru pe care îl știam despre el era că îl cheamă  Davis și este cunoscut ca și "Călăul". Era chiar foarte blând cu mine, el era singurul care mă asculta și nu profita de mine. Îmi spunea povești despre acest tărâm al dragonilor. Îmi povestea despre familia regală și o dată chiar am întrebat ca proasta de unde are acel tatuaj cu dragon pe braț dar am fost răsplătită cu o palmă zdravănă și după am fost alintată si ma rugat să îl iert, îmi zicea că el nu a vrut și sinceră să fiu el chiar e singurul cu care pot vorbii.
-Bună Davis, c..ce faci?
Mă chinuiam să îi vorbesc dar deja eram praf.
-Trebuie să te scot de aici! Uite cum arăți! Te rog draga mea...
Mă iubea și eu țineam la el ca la un frate, știe asta și mereu mă face să mă simt ca o adevărată prințesă.
-Dar cum?
Eram curioasă să știu cum va reuși să treacă, cu mine în brațe, de toți paznicii.
-Ai încredere în mine, mereu ți-am zis cât de mari și înfricoșători sunt dragonii dar te rog să nu te sperii de mine, bine?
Știam ce se va întâmpla, se va transforma într-o bestie ca și mine dar să fiu sinceră...nu cred că mai sunt o bestie. Max nu a mai vorbit cu mine și cred că a fost omorât.
-Bine!
Asta a și trebuit să zic că băiatul frumos și cu o privire atât de blândă care stătea în fața mea a devenit o bestie mare și feroce cu solzii negri și gheare foarte ascuțite. Am vrut să mă ridic și să fug dar am căzut imediat că m-am ridicat în picioare dar în loc să simt podeaua rece am simțit doar doua brațe puternice ce mă înconjurau și acei ochii superbi care mereu mă calmau și care asta făceau și acum. M-am liniștit repede și nu a durat mult ca dragonul să zboare cu mine prin tavan.
Eram protejată de corpul lui solzos și nu ma atins nimic când tavanul a fost facut praf.
Priveliștea pe care o aveam mă făcea să sar din brațele lui și să zbor și eu dar asta ar fi fost un lucru prost gândit așa că am stat comod în brațele bestiei până când am zărit un castel mare și frumos de care ne apropiam grăbiți.
Încă doi dragoni, unul roșu și unul albastru, au ajuns în dreptul nostru. Mă uitam puțin cam speriată la ei până când Davis a simțit asta și ma strâns mai tare în brațele lui. Offff...ce bine era s mai simt și eu afecțiune.
Am aterizat direct într-o cameră frumos mobilată cu un pat extrem de mare în mijloc. Devis ma pus ușor în pat și apoi a luat din nou forma sa superbă de om pe care o preferam mai mult decât cea a dragonului.
Cei doi dragoni au făcut și ei la fel și când am văzut cât de mult seamănă fata cu Davis puteam să jur că e mama lui dar...
-Bună, eu sunt Judy, sora matahalei aici de față. Sper că nu ai fost prea speriată de noi, nu am vrut.
Se scuză cam mult și nu prea am băgat în seamă ce spunea pentru că eram concentrată la cum arăta. Era cam cât Davis, acelaș păr blond ca și ai lui, aceiași ochi care ar fi putut să te ucidă oricând dar de un verde superb și oarecum, pentru mine, liniștitor. Vocea ei era blândă și parcă era mama când mă loveam și venea să mă liniștească.
Câteva lacrimi au scăpat și a făcut-o pe Judy să tacă și să mă privească îngrijorată, mă privea cu milă.
-Am spus ceva greșit?
-Nu! Puteți să mă lăsați singură?!
Aproape că am început să țip la ei. Nu știu de ce am reacționat așa dar ceva în mine sa dezechilibrat. Ceva în mine tânjea după ceva dar.... nu știu ce!
-Bine Lisa, te lăsăm dar va venii o servitoare să îți aducă ceva de mâncare.
Acelaș Davis grijuliu care mă iubea.
-Ok, pa!
Au ieșit repede închizând ușa în urma lor și asta a fost, mă simțeam ca prima dată când am fost adusă aici doar că acum pot să stau și să privesc poveștile le care mi le spunea Davis, era adevărat că acest tărâm era minunat.
"Offff...oare ce se va întâmpla acum?"
Tot încercam să iau legătura cu Max dar speranța mea scădea de fiecare dată când acesta nu răspundea.
"O să fie bine! Eu sunt aici! O să ne găsească!"
El era! Max nu era mort, era viu, viu și nevătămat!
"Max! Te iubesc!"
"Și eu Lisa! Doamne ce dor mi-a fost de tine!"
"Dar unde ai fost?"
"Am stat ascuns Lisa, trebuia să dau impresia că sunt mort și a ținut, acum stai calmă! Prințul Jon o să ne găsească!"
Jon....aproape că am uitat de el, chiar îmi era dor de el...oare ce o face?

Jon

Încă o căutăm peste tot dar nu e de găsit! A trecut mult timp și toți spun că a murit , nici Vitani nu îl mai simte pe Max și asta mă face să înnebunesc dacă nu va fi iarăși aici, în brațele mele.
-Stăpâne! Acum au venit cealaltă de gardieni dar nu a fost găsită.
Flavio stătea drept în fața mea și îmi raporta tot și nimic din ce zicea nu părea s fie bine.
-Bine, odihniți-vă! Mâine va fi o lungă!
-Da stăpâne!
După ce Flavio a plecat am rămas iar singur, ca de obicei.
-Offf Lisa, unde ești?!
Întrebam asta de fiecare dată când Flavio îmi dădea vești proaste în privința ei.
"Jon!"
" Ce e Vitani?"
"Îi simt! Jon sunt bine! Lisa și Max trăiesc!"

         ⚔.       ⚜        ⚔.     ⚜      ⚔.        

Heeeei! Scuze că a durat atât dar am revenit și sper să vă placă