Rapita din lumea ei

Capitolul: 3

Iarăși sunt acolo, se uită la mine.Mă vor înapoi? Mă vor accepta așa cum sunt?
-Stai calmă draga mea! Te iubim, nu te judecăm.
Femeia aceea era lângă mine. Avea o privire atât de blândă. În spatele ei a apărut acel barbat care era tatăl meu.
-Suntem aproape de tine scumpo, nu îți face griji!
Am sărit să îi iau în brațe și aceștia mau strâns în brațe. Nu vroiam să le dau drumul. Erau părinții mei, cei naturali.
Tata se uita la mine, mă examina din cap până în picioare.
-Ai crescut atât de mare și frumoasă! Îmi pare foarte cău că nu am putut să îți fim alături.
-Știu...
-Lisa!
Am recunoscut vocea asta, era vocea mamei mele.
-Ce cauți lângă bestiile astea?!
Tatăl meu adoptiv era lângă mama, se uitau la mine.
-Hai scumpo, hai la noi!
Mâna mamei era atât de întinsă încât venele ei erau foarte accentuate.
-Lisa?
Mama mea naturală stătea chiar lângă mine. Ma luat în brațe.
-Te iubim Lisa, alegerea este a ta.
Atât a spus și a disparut în întuneic. Nici părinții mei adoptivi nu mai erau acolo, toți dispăruseră.

-Stați! Am venoie de voi!
A fost un vis, iarăși un vis. Offff vreau să îmi întâlnesc parinții adevarați ,vreau să aflu de ce am fost desparțită de ei.
Mă las pe spate observând cât e ceasul. WOW, era 12? Ce mult am dormit.
-Neața Lusa!
Fratele meu a intrat fără a bate la ușă, ce o fi pățit?
-Neața Lucas! Ce faci?
-Bine, tu?
-Bine!
-Ce ai făcut aseară?
-Adică?
-Te-am văzut când ai plecat cu Tom. Ai aflat?
-Știai?
Lucas își lua privirea de la mine și un mic zâmbet îi apăru pe buze.
-Da! Și eu sunt la fel.
-Ce?!
-Mai încet!
-Ok, scuze, dar ce?
-Sunt fratele tău, amândoi suntem din aceiași haita. Atunci când ai fost rapită te-am urmarit.
-Și ai fost adoptat ca și mine.
-Da Lisa.
-Dar părinții aceștia nu știu nimic?
-Ba da, ei știu că tu ești vârcolac dar nu știu că asta sunt și eu.
-Offffff...Lucas vreau să îmi văd părinții, în realitate nu doar în vis!
-Adică?
-Îi visez în fiecare noapte, chiar și aseara.
-Lisa...nu e bine!
-De ce?
-Te vrea!
-Cine?!
-Șeful haitei rivale! Mereu a vrut să fi a lui dar nu știa unde ești.
-De unde ți-ai dat seama?
-Sinele tale lup sunt mai puternice! Acum te poate depista oriunde ai fi.
-E rău?
-E cel mai rau lup, este puternic dar setea lui de sânge e prea mare!
Am sărit din pat direct în brațele fratelui meu.
-Te iubesc, vă iubesc pe voi toți!
-Surioara mea mică!
Lucas ma strâns cât a putut el de tare în brațe. După câteva minute am coborât amândoi la masă dar nu era nimeni acasă.
-Unde sunt?
Întrebarea mea la făcut pe Lucas să se cutremure, se întâmplase ceva rău.
-Lisa....fugi.
-Poftim?
-Când îți spun eu, fugi.
-Bine.
Înaintam spre bucătărie unde cineva stătea lângă doua cadavre. Doamne erau cadavrele părinților mei.
-Acum!
Am fugit cât am putut de tare, am sărit pe ușă afară dar prea târziu. Eram înconjurată de vârcolaci, foarte mulți.
-Bună!
Nu am recunoscut acea vice dar când am văzut cune ma salutat am crezut că o să leșin.
În fața mea stătea un baiat cam de 19 ani, cu ochii verzi ,blond. Purta o cămașa care îi evidenția mușchii superbi.
-Bună...
-Nu îți face nimeni nimic, stai calmă Lisa.
-Lisa! Nu îi asculta!
Fratele meu stătea lângă acel baiat.
-Taci!
Baiatul se repezii să ît tragă un pumn dar eu lam oprit.
-Stai! Te rog! Ce e nevoie să fac ca el să scape?
-Nu Lisa, te rog nu îi asculta!
-Taci! Offff Lisa...nu vreau să îți fac rău ,îți cer doar să vi în haita mea, la castelul meu.
Castel?! Ăsta e rege?!
-Și fratele meu va scăpa?
-Da.
Lucas era batut si foarte ranit, aș fi facut orice pentru el atunci și asta am și facut.
-Bine ,vin!
Pe chipul băiatului aparu un zambet.
-Haide!
-Stai puțin să îmi iau hainele.
-Nu! Vei avea haine la castel.
-Bine.
Băiatul ma condus până la o masină neagra. Mi-a spus că șoferul mă va duce la un avion particular unde va trebui să îl aștept.
-În avion ai niste haine cu care aș vrea să te îmbraci când ajungi, bine?
-Bine.
Șoferul călcă accelerația făcându-mă să mă lipesc de banchetă.
Tot drumul spre avion a fost foarte tăcut. Când am ajuns șoferul ma condus pâna îl cala, unde pe o canapea era o cutie rosie cu un bilet pe ea.

"Sper să îți placă aceste hainele pe care le vei purta. Dacă vrei ceva îi poți cere servitoarei mele Dana, va fi la ordinul tău."

O

key....hai să vedem ce haine am. Cand deschid cutia văd în ea o roche albastra cu un imprimeu cu flori albe. Superbă! Se pare că îmi cunoaște stilul, e bine.
Dupa ce am reușit să mă schimb Dana, servitoarea, a venit să mă întrebe dacă am nevoie de ceva. Nu aveam nevoie de nimic dar...
-Dana să ști că nu este nevoie să mă servești, mă pot servii singură.
-Știu asta dar stăpânul se va supăra pe mine dacă nu fac ce îmi spune.
-Stăpânul tău e acel băiat blond?
-Da, el e stăpânul și atâta timp cât stau în acel castel sunt în slujba lui.
-Dar el nu are un nume?
-Ba da, nu vi la spus?
-Să zicem că nu. Mil poți spune tu?
-Sigur, pe stăpânul meu îl chiamă...
-Maryus Ross.
Din spatele Danei răsării acel băiat frumos.
-Maryus?
-Da, Dana poți pleca!
-Sigur stăpâne.
Săraca Dana, îi e atât de frică de Maryus dar nu înțeleg ce e atât de înfricoșător la el. În fine... după ce Dana plecă acesta se aseză pe canapea lângă mine.
-Nu cred că ști cine sunt,nu?
-Ești Maryus Ross ,nu?
-Hmmmm...da sunt dar în acelaș timp sunt si șeful haite tale inamice.
-Tu ești acea fiară fără suflet?
-Mda....eu sunt fiara aceea fără suflet,dar nu e așa Lisa, am suflet.
-Știu...dar prefer să îmi cred fratele!
Maryus se uita la mine cu un zâmbet pervers, oare ce vroia?
-Vreau să îți pun câteva întrebări.
-Sigur.
-Mai întâi, mai ești virgină?
-Ești prost?!
-Îl iau ca pe un "Da".
-Numele?
-Lisa Green.
-Vârsta?
-16 ani.
-Ești foarte drăguța Lisa.
-Mersi dar pentru ce îți trebuie asta?
-Eu îmi înregistrez toți supușii.
-Adică eu sunt o servitoare?!
-Nu, nu o servitoare în genul că faci curat și speli vase. Eu te vreau pe tine, iți vreau corpul.
Ce tocmai a zis ăsta?! Mă vrea?! E nebun?!
-Scuze dar eu nu te iubesc, nici nu te plac!
-Vei ajunge să mă iubești, îți promit asta!
-Mai visează!
-Da, te visez pe tine!
-Ești nebun!
Nu suportam să mai stau lângă un dobitoc ca el. La început mi se parea drăguț dar acum a devenit foarte nesimțit.
-Vreau să cobor din avionul ăsta!
-Vrei să sari din avion?
-Da! Ești nebun!
-Stai Lisa, nu poți să pleci nicăieri.
-De ce nu?
-Offff...hai așteaptă să aterizeze avionul.
-Bine! Dar eu până atunci dorm și nu am chef să mă trezești tu!
-Bine, ai niște pijamale ,te poți schimba și poți să te culci.
-Bine.
După 10 minute în care am stat în baie, într-un final am decis să ies dar Marius nu mai era pe canapea. Oare unde o fi dispărut?
De pe fotoliul din spate se ridică o siluetă mai înaltă ca mine care ma cuprins în brațe.
-Ce faci?
-Vroiam să îți urez doar noapte bună, atât.
-Bun, atunci noapte bună!
-Noapte bună.
Canapeaua era făcută în așa fel încât puteam dormii pe ea. Okey...să sperăm că nu îi vine vreo idee trăznită în timp ce dorm.
Oare de ce stătea pe fotoliul ăla? Eu nu era obosit?
-Tu nu te culci?
-Nu, am de dat niște telefoane, tu culcăte.
-Bine.
Pe fața lui apăru un zâmbet drăguț. Offff era așa adorabil dar nu înteleg cum poate fi așa rău.
"Spers să se odihnească și el puțin."
" Stai calmă Lisa, mă voi odihnii."
"Ce faci?"
"Scuze, nu am vrut să îți invadez intimitatea"
"Ieși din mintea mea"
-Să nu mai faci asta!
-Bine.
Ăsta nu știe ce e aia intimitate? În fine...oare ce face Tom, dar Lucas o fi bine? Trebuie să aflu după ce aterizăm ,acum sunt prea obosită ca să mai fac ceva.