Rapita din lumea ei

Capitolul: 10

"Demonule"
"Da stăpână"
"Îmi pare rău. Ai avut dreptate."
"Îmi place să mi se dea satisfacție"
"Nu te acomoda cu chestia asta"
Demonul meu râdea așa de bine încât nu am reușit prea bine să mă abțin și am început și eu să râd.
-Ce e așa amuzant?
Dimitri stătea în pragul ușii. Fiind mai mare ca mine mă simțeam inferioară lui așa că fără să vreau am lăsat privirea în jos.
-Nimic...
-Hey ce e?
-De ce a făcut asta?
-Nu știu...
-Îl urăsc!
Nu mai vroiam să îi dar drumul, mă simțeam protejată.

După două săptămâni

Dimitri

-Hai Dimitri!
-Imediat!
Lisa era tot mai bine și mai veselă în fiecare zi. După incidentul cu Maryus se pare că a trecut ușor peste.
Este foarte entuziasmată legat de evenimentul ce va avea loc mâine.
În iad pregătirile erau în toi. Venirea familiei regale în palat ia bucurat foarte mult pe demoni iar Lisa vrea ca totul să fie perfect.
Acum trebuie neapărat să merg cu ea la cumpărături. Nu pot să cred că nu sa mobilizat încât să își ia o rochie pentru acest eveniment mai ales că fix în acea zi prințesa mea va împlinii 17 ani.
-Dimitri! Dacă nu vi acum plec fără tine!
Și dacă nu a avut timp să își cumpere o rochie înainte...acum mă târăște după ea prin magazine...offff ce lume crudă!
-Bine, gata!
-Hai melcule!
Am urcat amândoi în mașină și am pornit spre mall. Nu zic că a fost un drum foarte lung dar vorbea întruna despre rochia pe care o vrea. Era adorabilă când visa cu ochii deschiși, micuța mea va fi o prințesă adevărată.
După 30 de minute de mers cu mașina am ajuns la mall și era gata să intre în mall cu tot cu ușa mașinii.
-Deci, de unde începem?
-Hai!
Era foarte curioasă, inspecta fiecare rochie în parte. Mereu când credeam că am scăpat ,ca a găsit rochia perfectă îi găsea un mic defect. Ma bucur că până la urmă a ales o rochie pe gustul ei.

Credeam că am scăpat de tot până a zis că trebuie să îmi găsească și mie un costum ,să își mai caute niște pantofi ,accesorii...offff mai bine mă tortura.
Într-un final am plecat cu câteva plase foarte grele și am pornit spre casă.

Lisa

Să fac cumpărături cu Dimitri se pare că nu a fost chiar așa de rău. A cooperat cu mine atunci când am fost să îi caut lui un costum.
Ok, trebuia să verific și ce au făcut demonii.
Ajunsă în sala tronului totul era perfect. Tronul era foarte frumos împodobit, candelabrul de cristal tocmai era curățat și răspunsurile de la invitați tot veneau. Toți cei invitați au acceptat. Vroiam să fie perfect.
-Flavio!
-Da stăpână.
-Ce fac invitații noștri speciali?
-Sunt torturați mereu.
-Hai să le facem o vizită, ce zici?
-Hai.
În temnița palatului stăteau cei doi trădători care ar fi trebuit să fie morți de mult.
Țipetele lor era o muzică pentru urechile mele.
-Mai,mai,mai...ce fac prizonierii mei preferați?
-Lisa...te rog...
-Taci javră! Să nu te aud altfel iubițelul tău o pățește.
Amalia plângea în hohote, nu vroia ca iubițelul ei să pățească ceva.
-O Maryus...cum oare ai putut tu să faci asta? De ce o faci pe cățeaua asta să plângă?
-Nu e o cățea!
-Dar ce e?!
-E iubirea mea!
- Aham....ști acum câteva săptămâni eu eram iubirea ta. Pe mine mă iubeai!
-Niciodatâ nu am făcut asta!
Își bătea doar joc de mine, nu suportam să știu că ia convins pe toți că mă iubește și de fapt...doar ma folosit.
Câteva lacrimi au scăpat pe obrajii mei.
-Lisa nu am vrut să sune așa...îmi pare rău...
-Măine vă voi asigura drumul spre moarte, îți promit asta!
Am ieșit ca glonțul din temniță.
-Flavio, pregătește locul unde vor fi sacrificați cei doi!
-Cum ordonați stăpână!
Tot o să mă răzbun cumva.
Cum toate pregătirile pentru venirea familiei mele sunt aproape gata am decis să mă duc sus să mă odihnesc.
Sus toate erau la fel doar ca Alex a ales ca eu să rămân șeful și totul merge super.
-Dana?
Prietena mea stătea în sufragerie plângând.
-Dana! Ce ai pățit?!
-A...lex...
-Ce a făcut?!
-A zis că nu eu sunt sufletul lui pereche.
-Poftim!?
Dan nu se mai oprea din plâns.
-Pffff...e doar un idiot!
Nu știam cum să o calmez dar știam că singurul animal care poate face asta e Blood.
-Blood!
Cățelușul ăla mic de acum ceva timp a crescut mare și frumos.
-Hai băiete, ști ce trebuie să faci.
A

m lăsat ca Blood să își facă treaba în timp ce eu îi pregătesc lui Alex un loc îi celulă, lângă fratele lui.
-ALEX!
-De ce țipi ?
-Ce.Ai.Făcut?!
-Uite știu că e vorba de Dana dar...
-Să nu te aud! Ești condamnat ca și fratele tău la moarte!
-Lisa...te rog să nu faci asta...
-Ba da! Flavio!
-Stăpână?
-Te rog să mai faci încă un loc în temniță!
-Sigur!
M-am întors cu spatele și am plecat în camera unde Blood își făcea treaba. Dana se simțea puțin mai bine în timp ce se juca în blana cățelului meu.
Afară se simțea că vine toamna și ăsta e un motiv bun pentru a o scoate pe Flory la o mică plimbare.
Hmmm...nu era nimeni pe afară în haita fratelui meu, umpic cam ciudat. În casă era liniște. Am urcat repede treptele până în camera fratelui meu unde știam că va fi Flory. Am intrat ușor iar Flory era ocupată să își caute o rochie pentru bal.
-Hey!!
-Lisa! Nu mă mai speria!
-Bine ,bine. Ce faci?
-Îmi caut o rochie destul de drăguță.
-Mhm...mie îmi place asta.
Pe pat era așezată o rochie roșie cu un decolteu destul de mare și mulată. I se va potrivi.
-Lisa...vreau să îți zic ceva.
-Ce e?! Ce sa întâmplat?
-Păi...
-Flory!
De obicei Flory nu prea dădea vești bune , speram să nu fie vorba de fratele meu.
-Sunt gravidă...
-Aaaaaaaaaaaaaaa! Nu pot să cred!!!
-Stai! Nu mai sării!
-De ce?
-Pentru că vreau să vă dau vestea asta la bal.
-Pai Mihai nu știe?
-Nu, vreau să îi fac o surpriză.
-Ooooo ești rea că nu îi spui acum.
-Știu, sper doar să fie bucuros...
-Păi de ce nu ar fi?!
-Nu știu...așa.
-O haide! Nu mai gândi așa și fi mai pozitivă!
-Bine.
-Te iubesc nebuno!
-Nebună ești tu!
Am mai stat puțin cu Flory de vorbă despre vizita mea în temniță, despre ce a pățit Dana și desprea micuța ființă care ne va bucura cu venirea lui/ei.
-Eu trebuie să plec,ai grijă nebuno.
-Am, am. Ne vedem mâine.
Am plecat de la Flory cu o poftă mare de prăjituri și primul meu gând a fost să îmi iau premiul de la Dimitri dar din greșeală....să zicem că am dat peste Tom.
-Bună Lisa,ce mai faci?
-Bine,tu?
-Bine...
Și cam asta a foat cam toată conversația mea cu el. Sinceră să fiu nici nu prea aveam chef de el.
Vreau să mă odihneac, era seară ,eu ar fi trebuit să fiu acasă în patul meu nu să hoinăresc printre teritorii.
Repede ca vântul am ajuns acasă unde era așa de liniște...unde or fi toți?
În bucătărie era doar Dana care era puțin cam adormită așa că am plecat în camera mea.
Sus, Dimitri stătea pe patul meu. Și el era puțin cam abătut.
"Dute la el!"
"De ce?"
"Are și el nevoie de tine."
"Bine ,apropo pe tine cum te chiamă?"
"A da...scuze, nu am avut timp de asta. Mă numesc Max"
"Bine Max, de ce crezi că are nevoie de mine?"
"Nu îți pot spune acum, hai dute!"
"Okye"
-Hey...Dimitri?
-Ce este? Sa întâmplat ceva?
-Nu....ești bine?
-Da.
-Nu pari...
-Sunt doar puțin obosit .
-Bine.
Fără a mai sta pe gânduri am dat să îl iau în brațe și spre surprinderea mea a răspuns.
-Sunt aici pentru tine prințesă ,nu trebuie să îți faci griji pentru mine.
-O hai!
Mă enerva câteodată dar în ultimele doua săptămâni chiar am început să țin foarte mult la el dar nu trebuie să las sentimentele să ia conducerea, iarăși...
-Hai, ești obosit.
-Hmmm...bine.
"Făi fetițo ,știu că ești îndrăgostită de el!"
"O taci!"
-Noapte bună Dimitri!
-Noapte bună.
Gata, ar cam trebui să mă odihnesc.
Am făcut un duș rapid apoi am intrat în pat iar somnul ma furat imediat.