Rapita din lumea ei

Capitolul: 6

Dimineața venii prea repede iar lătratul lui Blood mă trezi.
-Neața băiete! Pffff...ce seară grea am avut.
În câteva minute am coborât jos unde se părea ca toți erau cam adormiți. Însă eu am vrut să îi trezesc umpic la realitate...
-Neața lume!
-Neața Lisa! Cum de ești așa de veselă?
-Păi să zicem că am avut o surpriză plăcută aseară.
Toți se uitau la mine ca la porți străine.
-Ce e?
-Nimic...
-Ok, este vreo problemă dacă azi mă duc la Mihai?
-Nu te duci!
Vocea lui Maryus era atât de joasă încât puteam să jur că nu e a lui.
-De ce?
-Pentru că ești a mea!
Toți cei din camera amuțiseră
-Ba nu!
-Ba da!
-Iao pe curva aia și lasă-mă!
-Nu mă interesează de ea! Eu pe tine te vreau! De ce crezi ca te-am adus aici?! Te vreau, vreau să te știu aici nu ma mii de km distanța!
Oare spunea adevărul? Fără să îmi dau seama sa apropiata de mine și ma sărutat. Mâinile lui ferme erau puse în jurul taliei mele. Îi simțeam buzele, erau atât de dulci ,mă vroia cu adevărat. Sărutul lui nu fu unul normal, a fost un sărut flămând, ma sărutat cu o poftă enormă, îmi lua tot aierul. Offff cât de dulce putea fi.
-Vezi? Te iubesc.
Îmi șopti acel "te iubesc" și pielea mea devenise de găină. Îl dorea pentru prima oara cu atât ardoare. Dacă nu ar fi fost nimeni la masă în secunda următoare maș fi lăsat în voia sorți, dar...
-Nu acum și nu aici bine?
-Bine.
Ma lăsat să plec întorcânduse la masă. Îi simțeam privirea cum mă studia din cap până în picioare.
-Ce ai făcut Maryus?!
-Nimic!
Vocea târfei se auzi puțin cam înfundată, se pare că era gata să plângă.
-Nu te mai iubesc de mult, îngelege!
-Dar...?
-Nu mă mai enerva și gata!
Îl auzisem perfect, el nu o suporta iar eu eram persoana pe care o dorea. Okey, nu ar trebui să mă entuziezmez atât.
Afară totul era așa frumos. Cei din haită se pregăteau să facă o cursă și eu am fost invitată. Toți erau așezați în linie. Eu stăteam intre doua fete. Destul de drăguțe dar din câte am observat asta era o întrecere și au început imediat să fie competitive.
-Pe locuri!
Așteptam următoare comandă când sa auzit un foc de armă și toți au pornit. Eram în urmă dar ceva mă trăgea spre primul loc care era ocupat de...nu se poate...de curva aia. Trebuia să o întrec! Am dat tot ce am putut până când la sfârșit am ajuns prima. Pentru prima mea cursă mă așteptam să fiu ultima dar se pare că mă înșelasem.
Toți ai venit și au început să mă felicite. Mă simțeam super.
După o pauză de 15 minute drumul spre casă fu mai lung și mai obositor. Cursa începu pe la 12 și la 2 am ajuns iarăși în apropierea satului. Acolo Alex se antrena. Ehhh nu mi se părea prea interesant așa că am profitat de momentul în care nu o fost atent și în goană am ieșit de pe teritoriul mostru intrând pe cel al fratelui meu.
Totul era liniștit, se pare ca nu mi-au simțit mirosul deci....e bine.
Cand m-am apropiat de sat acesta a răsunat de țipete. Am alergat cât am putut de repede, sigur era Maryus care nu îmi dăduse voie să plec și acum se ceartă cu fratele meu.
Ajunsă acolo am văzut că nu e așa, din contră, Maryus si Mihai se luptau cu un vârcolac. Era atât de mare și fioros, blana lui era atât de neagră...
Am vrut să îi ajut dar asta cred că a fost cea mai mare greșeală a mea.
-Lisa! Pleacă!
Vocea fratelui meu era atât de puternică încât am tresărit de frică.
Vroiam să plec dar nu puteam. Într-o fracțiune de secundă acel vârcolac apăru lângă mine. Acum era mult mai mare și oarecum mult mai puțin fioros.
Mă puteam vedea în ochii lui mari și eram atât de speriată. Trebuia să mă duc la Maryus, acum! Am ocolit vârcolacul cu o viteză amețitoare pentru mine. Drumul până la salvatorii mei era liber.
-Lisa, ești bine?
Se putea citi grija din vocea fratelui meu. Era la fel de îngrijorat ca și Maryus.
-Da sunt bine dar cine e ăla?
Privirea fratelui meu se mută asupra vârcolacului.
-E Tom, acel prieten al tău. Prietenul lui Lucas.
-De unde ști?
-Sursele mele.
Am vrut să îl văd, să îl omor dar nu știu de ce.
-Maryus ,te rog, hai acasă!
-Mihai, mai ai nevoie de mine aici?
-Nu, ai grijă de Lisa. Pa surioară!
-Pa Mihai!
Nu prea aveam chef să mergem pe jos până acasă așa ca Maryus sa transformat oferindu-mi o priveliște minunată spre acesta. Blana lui nu era neagră, mai exact roșcată. Era chiar mai drăguț sub forma asta.

Fără să mai aștept m-am urcat în spatele lui iar acesta a pornit în viteză spre casă. Toți copacii care ne ieșeau în cale ,el îi putea ocolii cu ușurință.
Ajunși acasă totul părea mai liniștit. Am întrat în casă cu Maryus care era tot sub forma de lup. Offff...liniște și pace, ce bine.
Am vrut să mă duc direct la Blood în cameră dar Maryus ma oprit.
-Ce e?
Ce dracu fac aici?! Vorbesc cu un vârcolac?! Normal că nu îmi poate răspunde.
Ma împins cu botul ,de la spate până am ajuns în camera lui. La fel de liniște și acolo.
Maryus sa dus la baie unde a putut să se transforme liniștit. Eu m-am așezat pe pat așteptând un răspuns.
Maryus a ieșit din baie purtând doar un prosop. Am roșit când lam văzut. Era atât de frumos, mușchii lui parcă erau sculptați. WOW....
-Ce e Lisa?
-Ăăăăă...de ce mai adus aici?
-Hmmm...poate pentru că vreau să te fac a mea.
-Poftim?
-O hai Lisa știu că te-ai prins.
-Da și nu o să se întâmple!
Nu am mai zus nimic și am zburat direct pe ușă.
-Ăsta e nebun.
M-am dus repede în camera mea unde scumpul de Blood stătea în pat. Ce bine de el. Nu am mai stat mult și am coborât jos la masă. Spre surprinderea mea...nu era nimeni. Am luat loc la masă așteptând restul persoanelor dar nimic, nu a mai apărut nimeni. Am vrut să plec dar când să mă ridic de la masă am simțit parfumul lui. Ma îmbăta acest parfum și am ales să stau la locul meu.
A venit lângă mine și ma sărutat apăsat, nu am putut să mă opun. Tânjam după el.
-Unde sunt ceilanți?
-Au plecat într-o scurtă vacanță.
-Și noi?
-Am planuri cu noi.
-Nu am chef de asta. Vreau doar să manânc și să mă culc.
-Hmmmm.
Dana nu a venit să ne servească. Nu aș fi vrut asta dar în acel moment am vrut să apară chiar și curva aia.
În timp ce mâncam mă examina atent. Am ridicat privirea spre el iar acesta a schimbat raza. Acum era atent la farfuria lui.
Ehhh...mâncarea a fost bună și chiar nu ma incomodat prea mult Maryus.
-Vrei și desert?
-Da.
-Bine.
Am observat că nu mai erau servitori, doar eu și Maryus în casă. Oare ce sa întâmplat?
Imediat gândul meu a zburat la Mihai, oare el ce făcea? Un mic zâmbet îmi apăru pe buze când în minte mi-a venit imaginea cu el și iubita lui singuri în casă, la fel ca mine și Maryus. Offff...încetează Lisa! Mă certam singură dar nu prea știam de ce.
Într-un final apăru și Maryus cu o prajitură cu vișine. Arăta chiar bine. Și prăjitura dar și el.
-Sper să îți placă.
-Arată bine.
-Mersi!
-Tu?
-Nu mă mai ține în auspans și gustă. Vreau să știu dacă am ajuns la standardele tale.
-Bine.
Am gustat din prăjitură și WOW era atât de dulce, pufoasă, ți se topea în gură.
-E super bună!!
Pe fața lui apăru un zâmbet puțin pervers.
-Ce bine.
După ce am mâncat câteva felii am vrut să plec dar acesta ma oprit.
-Îți place să înoți?
-Da, de ce?
-Ai vrea să înotăm?
-Unde?
-O să îți arăt. Ai în dulap un costum de baie. Ne vedem în biroul meu în cam 15 minute?
-Bine!
Am fugit repede în cameră unde am dat de protectorul meu.
-Ce sa întâmplat?
-Nimic ,unde te duci?
-Vroiam să mă duc să înot cu Maryus.
-Bine, apropo, îmi place costunul pe care ți la ales.
-Poftim?
Aceasta nu a mai spus nimic și a dispărut.
Okey....era umpic cam ciudat dar acum trebuia să mă concentrez pe Maryus și pe faptul că aveam să în observ mai bine.