-Cine esti tu?! Intreba baiatul sperand ca se inselase pana atunci.
-Pff..chiar trebuie sa lucrez la zbor, spuse ea aranjandu-si o aripa.
-Vorbesc serios!
Fata dadu sa zboare dar nu reusi din cauza aripi distruse...neavand in cotro a trebuit sa ii spuna, dar cum?
-Mai bine ti-as arata nu crezi? Desi ceva din ea ii spunea sa nu faca asta isi lua forma in care o cunoscuse blondul.
-Sau preferi forma mea "adevarata"? Midday reveni dupa un timp lung la forma ei cu care era obijnuita. Acea de fata normala si inofensiva.
-De ce nu mi-ai spus? In ochii lui Cassiel necitinduse frica ci doar dezamagire.
-Imi...imi era frica. Nu vreau sa crezi ca sunt un monstru. Atunci o lacrima ii cade pe obraz.
Desi stia ca nu e bine, baiatul se duse si o lua in brate, iar aceasta se facu mica in bratele lui. Cassiel nu putea sa-i spuna adevarul, nu voia. Chiar ii placea de ea, iar daca aceasta afla sigur l-ar fi respins. Dupa un sfert de ora in care fata nu se dezlipi de el, frigul isi facea simtita prezenta. Fata isi lua iar forma de baiat si se indreptara spre camera lor. Pentru ca oricum nu mai aveau mult de dormit au ales sa mai stea de vorba. Fata incerca sai explice situatia, desi el stia mult prea bine povestea, doar si el se afla in ea. Dar o lasa sa termine ce avea de zis.
***
De dimineata amandoi erau atat de somnorosi incat se gandeau cu groaza ce vor face la antrenamente. S-au dus sa vada unde au fost repartizati, iar spre bucuria lor erau in aceasi echipa.
-Asta chiar rade de mine? Spuse fata uitandu-se mai bine pe tabel
-Se pare ca da. Veni replica blondului care chicotea
-Cum e posibil sa ma puna la tras cu arma dupa ziua de ieri? Si mai presus el conduce echipa?! Macar sa fiu machiata la ambii ochii sa se potriveasca nu?
-Poate ca ma amuza talentul tau inascut, se auzi o voce ironica din spate.
-Tu sa taci... Iar cand fata se intoarse pentru ai mai spune ceva celui ce radea de ea parca cuvintele nu o mai ajutau. Aceasta se facu rosie ca un rac lasand capul in pamant.
Colonelul statea in fata ei cu zambetul acela victorios. Midday nu mai spuse nimic si pleca spre poligon stiind ca daca mai sta de vorba cu noul ei "prieten" va da de belele. Blondul se uita la colonel cu dispret apoi disparu dupa fata.
Ajunsi pe poligon fiecare elev primi cate o arma, iar antrenamentul a inceput. Parca soarta facea misto de ea. Cand invata sa foloseasca magia totul era floare la ureche, in schimb la arme nu se descurca deloc abia asteptand sa termine antrenamentul. Toata ziua se chinuise sa doboare acele tinte, dar fara prea mult succes Pe cand baiatul le distruse-se de cel putin doua ori mai multe ca ea. La sfarsitul zilei dupa ce colonelul se amuzase copios pe seama ei in sfarsit avea sa se odihneasca sau poate nu. Ajunsi in camera fata vazu cartea si isi aminti ca nu are chiar asa mult timp de pierdut. Se intinse in pat pentru a se odihni putin. Atunci se aude vocea blondului.
-Hai mergem?
-Mergem? Noi? Zise ea uimita.
-Da, te insotesc in seara asta. Spune baiatul serios.
Fata desi era surprinsa accepta oferta. Ajunsi undeva la jumatatea paduri baiatul se opri.
-Deschide un portal.
-Dar nu stiu sa fac asta.
-Doar imagineazati ca apare unu. Va vi foarte simplu, credema.
Zis si facut. Desi ea nu intelegea cum reusise. Nu a pus nici o intrebare. Bineinteles ca nu era meritul ei ci el il deschisese fara ca ea sa banuiasca.
Cand au intrat in el timpul s-a oprit. Era o intindere nesfarsita de nisip, nu era nici urma de vreo fiinta. Cerul era rosu fara urma de soare sau luna. Nimic. Nu semana cu nici un loc vazut de ea
-Bun, acum poti sa te joci cat vrei, iar in timp ce ii spunea asta se rezama de o piatra privind-o sceptic.
Dupa o gramada de incercari de a controla flacarile iadului in care se parlise ca lumea se aude vocea baiatului.
-Cred ca ar trebui sa ne oprim...nu vreau sa ajungi friptura.
-Nici gand! Tipa ea iar brusc flacarile explodara. Dar de data asta nu o afectau. Ti-am zis sa pot!
Baiatul se uita mandru la ea, iar dupa ce flacarile disparura o lua in brate. Era fericit ca reusise.
