Era o zi innorata, plouase toata noaptea, iar Midday abea reusi sa inchida un ochi. Trebuia sa plece, era foarte de vreme si soarele abea rasarise. Si-a luat bagajul si a plecat spre batrana.
-Bine ai venit copila, spuse batrana facandu-i semn cu mana fetei sa intre in casa.
-Am venit sa-mi iau ramas bun si a va intreb cum ajung acolo si cum imi dau seama ca am gasit persoana potrivita.
-Nu te grabi. Mai intai va trebui sa-ti controlezi adevarata forma si sa inveti o vraja de transformare pentru a putea intra acolo, alfel totul va fi in zadar.
Fata nu apuca sa mai spuna ceva ca batrana ii arata o carte veche. Incepu sa rasfoiasca cartea observand ca era una din cartile interzise cele ce se presupunea ca eu fost distruse, o carte de vraji. Era foarte veche foile fiind galbene. Midday se uita curioasa incercand sa nu rupa vreo foaie.
-Daca voi sta sa invat tot nu voi mai ajunge niciodata... Dupa spusele astea ochii albastri ai fetei se intristara.
-Nici nu trebuie momentan, o intrerupse batrana. Oricum ar fi bine sa incepem.
Femeia aceea in varsta avea ceva special ceva ce nu putea fi explicat. Ceva ce Midday nu stia inca. Batrana ii spuse ca pentru a putea sa se transforme in alta persoana trebuie sa isi imagineze fiecare detaliu din cum arata acea persoana. Fata se descurca destul de bine. Batrana fiind uimita de usurinta cu care Midday reusi sa stapaneasca transformarea. Chiar avea nevoie de aceasta, nu putea fi singura fata intr-un loc unde doar baieti aveau voie. Dar partea grea acum inceapea, odata ce isi lua forma adevarata sigiliul de putere avea sa fie rupt si nu mai era cale de intoarcere. Batrana i-a explicat ca acea camera accepta doar o anumita cantitate de putere deaia sigiliul nu se rupsese, iar ea revenise usor la normal. Dar acum avea sa fie altfel daca nu reusea totul in jurul ei avea sa fie distrus.
-Esti pregatita?
-Abia astept! Spuse ea entuziasmata, cat de greu putea sa fie?
Transformarea fusese floare la ureche pana la urma. Dupa desfacerea sigiliului fata reveni la acea forma demonica, dar simtea cum usor usor isi pierde controlul, totul devenea negru, iar ea nu-si mai controla corpul. In tot acel intuneric era doar ea, singura. Pentru prima data nu simtea pe nimeni langa ea. Dintr-o data o femeie inalta cu parul negru si ochii de un albastru superb aparu langa ea.
-Ai crescut atat de mult, spuse femeia o lacrima alunecandu-i pe obraz
-Dar tu cine esti? Si de unde ma sti?
-Vei afla in curand cine sunt, insa acum va trebui sa te trezesti.
Dupa ce termina de spus toate astea femeia disparu lasand in urma ei o ceata neagra. Apoi vocea batranei o trezi la realitate pe fata. "Opreste-te!Gandeste-te le fratele tau! Are nevoie ca tu sa reusesti!" Fata isi reveni la fix cat sa observe ca in fata ei statea o femeie careia nu i se vedea fata, purta o pelerina neagra, iar in mana tinea strans un toiag. Aceasta era plina de sange, iar Midday o tinea de gat in aer de parca voia sa o omoare.Cand a realizat toate astea a cazut in genunchi zvarcolindu-se de durere. Ceva din interiorul ei incerca sa preia iar controlul insa fata reusi sa-si revina intrun final. Dupa minute bune de chin fata reusi sa se ridice si se duse langa femeia misterioasa asigurandu-se ca aceasta e bine. Nu ii venea sa creada. Aceea femeie era batrana. Pana la urma stia prea multe pentru a fi o fiinta normala oricum. Fara sa vrea isi vazu reflezia in geamul unei vitrine vechi din beci si nui venea sa creada.
-Felicitari chiar ai reusit, se auzi o voce foarte slaba.
-Mai intai spune-mi ce esti! Nimic ce e legat de tine nu este normal!
-Nu avem timp acum pentru explicati. Sunt ce a fost si mama ta. O vrajitoare. Vei afla singura mai multe. Acum va trebui sa-ti folosesti aripile pentru a recupera timpul pierdut. Aceasta e harta, va trebui doar sa urmezi linia rosie. Si in legatura cu fratele tau iti vei da seama cand il vei gasi.
-Poftim? Aripi? Abea am invatat sa le fac sa apara nu voi reusi sa le si folosesc.
-Vei reusi tu cumva. Nu ma dezamagi, apoi batrana vru sa plece. Aa da am uitat. Prinde.
Fata prinse cartea apoi se indeparta de sat. Cand a fost sigura ca nu e nimeni care sa o vada si-a deschis aripile incerca sa zboare dar nimic. Dupa ore bune in care nu putea sa-si dea seama cum se folosesc s-a intins pe spate ca si cand sar fi dat batuta. Doar statea si privea cerul. Cand vazu o pasare se uita la aceasta cu speranta ca avea sa-si dea seama cum se zboare dupa ce analiza mai multe pasari mai incerca odata. Dupa atata chin in sfarsit reusi. "Parca as fi o musca beata" isi spuse ea in gand pierzand iar din altitudine. Aproape ajunsese asa ca s-a gandit ca ar fi indicat sa coboare pentru a nu fi observata insa aripile i-o luara inainte iar aceasta s-a infipse direct intr-un pom facand o galagie imensa. Fata fiind foarte speriata sa nu fie observata isi retrase aripile si isi lua forma de baiat. Aceasta statea intinsa pe spate din cauza aterizari ei esuate. "Urasc aripile astea" isi spuse ea. La limita in momentul ala aparu Cassiel care se apleca deasupra ei pentru a vedea daca e bine. Era ceva in neregula cu acel baiat dar oare ce? Era un baiat inalt cu parul blond si ochii precum mierea. Datorita pistruilor lui parea ca nu are mai mult de 17 ani. Nu-si putea da seama de ce ii parea asa cunoscut asa ca o lasa balta.
-Esti bine? S-a auzit o bubuitura de aici apoi te-am gasit pe tine.
-Da, sunt bine. Nu am fost langa ea din fericire. Multumesc.
-In ce directie te indrepti?
-Spre granita de vest. Tu?
-Se pare ca voi avea companie. Si eu tot in colo.
Tot drumul cat au mers impreuna, fata incerca sa-si dea seama ce e ciudat la acel baiat dar cu cat incerca mai mult cu atat nu gasea nici un raspuns.
-Am ajuns.
-Deja? Ma asteptam sa fie mai mult de mers, spuse Midday parca trezita din transa.
Scuza ca nu am postat in weekend, dar chiar nu am avut timp. Prefer sa postez in ore :D
