Inapoi acasa

116 8 0
                                    

Dupa ce au fost gata toate pregatirile, cei 7 au urcat in masina colonelului si au plecat fara a le pasa ca toata lumea ii privea. Tot drumul Ale a dormit in bratele lui Caim, iar batrana se contrazicea constant cu colonelul galagios parand ca fiecare au moduri complet opuse in ce priveste instruirea copiilor.

-In sfarsit am ajuns! Liniste, multumesc doamne. Spuse Cassiel coborand cat de repede a putut din masina si sarutand pamantul ca si cum l-ar fi vazut pentru ultima data. Colonelul avea un stil aparte de a conduce. Pentru el semafoarele erau parca inexistente iar pietoni dupa trecere erau obstacolele intr-o cursa.

Midday se duse dupa el tinand copilul de mana si se indrepta spre casa cand din spate se auzi vocea lui Ale.

-Casa dulce casa.
-Cred ca ai dreptate. Raspunse Caim. Si mie mi-a lipsit locul asta.
-Presupun ca va e foame. Spuse batrana indreptandu-se spre bucatarie.

Dupa terminarea cinei au mai stat pentru a pune cap la cap tot ce aflasera fiecare si pentru a gasi o solutie de a ataca inaintea lui Lucifer. Cand dintro data linistea fu spulberata de vocea batranei.

-Eu as putea sa va deschid un portal spre iad...dar varsta mea nu o sa ma prea ajute pentru al tine mult deschis sau pentru a mai asista la victoria voastra...
-Nici gand! Se rasti Ale. Nu vreau sa te pierd si pe tine. Terminand fraza fata se duse la bunica ei stangand-o cat putea ea de tare.
-Ale are dreptate, nu putem sacrifica viata nimanui fara rost. Voi vorbi eu cu niste prieteni care sigur ne vor ajuta cu deschiderea portalului. Spuse colonelul apoi se sprijini cu palmele de pervaz.
-Nu se vedea chestia asta cand conduceai ca un nebun. Veni replica acida a lui Cassiel.

Micutul spiridus incepu sa caste asa ca Midday o lua in brate si se indrepta cu ea spre camera, lasandu-i pe restu sa se contrazica.

-Ia zi pustoaico, de ce a trimis Lucifer un copil dupa noi?
-Unu la mana nu sunt o pustoaica, sunt a doua din cei mai puternici subordonati ai sai. Ma numesc Melany si controlez iluziile si cele 2 creaturi pe care le sti.
-Cum poti tu sa fi a doua ca putere la varsta ta?
-Sunt mai mare ca tine, chiar si decat mama ta. Spuse fetita chicotind.
-Ai cunoscut-o pe mama?
-Da, era o femeie minunata care va iubit foarte mult pe amandoi. Oricum cred ca mai bine v-as castiga niste timp decat sa stau aici...promit ca va deschid eu portalul de acolo.
-Nici gand. Nu am nici o garantie ca asa va fi.

Copila nu mai spuse nimic, stia ca Midday are dreptate. Cum se puteau increde in ea dupa cele intamplate? Trebuia sa le castige cumva increderea. In cele din urma observa lantul de la gatul fetei si hotari sa ii arate cum se foloseste. Mama ei primise acel lant de la Lucifer, permitandu-i ca acesta sa nu o poata rani in vrun fel. Cand aceasta ii trimise pe pamant pe cei doi trimise si lantul in care isi inchise sufletul pentru a nu fi gasit niciodata.

-Macar sti ce se afla in acel medalion?

Midday se uita confuza la copila fara as da seama la ce se refera. Cand aceasta se apropie si puse mana pe lant o lumina albastra izvora din aceasta, fata vazandu-se iar singura. In fata ei statea insa femeia aceea cu parul negru pe care o recunoscu imediat. Se duse la ea, sperand ca de data asta avea sa poata vorbi mai mult. Intinderea mare de apa abastra care e era in fata ei o facea sa sa se gandeasca ca este intr-un taram de poveste. In stanga si in dreapta o plaja goala imensa trada pustietatea locului. Dintr-o data starea ei de visare se intrerupe cand o priveste pe femeia bruneta. Ochii ei erau atintiti asupra fetei si o privea cu o iubire inexplicabila.

-Ce bine ca te vad fata mea. Am atatea sa iti spun.
-Cine esti? Imi pari cunoscuta. Parca te stiu dar nu imi dau seama de unde.
-O sa iti spun mai multe dar acum doar urmeaza-ma.

Fata nu mai spune nimic si o urmeaza fara ezitare. Avea incredere in ea, dar nu stia de ce. Cand au ajuns Midday recunoscu imediat casa in care copilarise. Era exact ca atunci cand era mica, pana sa moara matusa lor. Au intrat iar femeia incepu sa vorbeasca.

-Stiu ca deja ai aflat adevarul. Sincer speram ca Lucifer sa se fi linistit si sa nu te mai caute, dar se pare ca nu e asa. Oricum cat timp vei avea medalionul el nu te poate rani si pe restu nu are nici un interes. Totusi nu ar trebui sa va bazati asa tare pe acest lucru.

Ca din senin casa incepu sa se cutremure, iar femeia incepea sa dispara. Se pare ca Midday se trezea, iar acea lume disparea usor. Femeia nu avu timp sa spuna mai multe.

-Lucifer nu e tatal tau. Atat mai apuca femeia sa zica inainte ca acea lume sa dispara complet si sa se trezeasca iar in camera langa micul spiridus.

Copii lui LuciferUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum