Perspectiva lui Caim:
Au trecut deja 6 luni si Midday inca nu venise. Imi era dor de ea, voiam sa o iau in brate si sa-i spun ca mi-a lipsit. Cand un ciocanit in usa imi intrerupe gandurile. Era Ale care nu avea somn. De cand plecase Midday se schimbasera multe. Ale ii luase locul intrun fel, doar ca mai mult. Ma intelegeam foarte bine cu aceasta si de fiecare data cand vreunu din noi nu avea somn stateam pana in zori vorbind. Fata asta avea ceva deosebit, ceva ce ma atragea.
-Hey, dormi? Ma intreba aceasta venind timida spre pat.
-Nu, stai linistita vino. Nu ai somn?
-Ceva de genu...iar sa repetat acel cosmar.
-Linistestete totul e bine acum, ii spusesem eu apoi am luato in brate.
Ale avea acelasi cosmar oribil in fiecare seara. Mereu visa ca lumea era in flacari si ca demoni scapasera. Chiar daca nu vedeam toate astea felul ei de a-mi povesti imi dadea fiori. Am decis ca in seara asta sa schimb ceva asa ca am luat-o pe aceasta de mana si am iesit afara sa admiram stele, era destul de frig , iar eu nu ma gandisem sa iau nici un hanorac sau ceva. Am observat ca Ale isi stransese genunchii la piept din cauza frigului asa ca am luat-o in brate pentru a o incalzi. Imi placea atat de mult sa o tin langa mine, de parca ea era singura persoana pe care o voiam in momentul acela. Pentru a strica acea liniste m-am gandit sa incep o discutie cu aceasta, lucru care nu a fost greu avand in vedere ca imi doream sa stiu tot mai multe despre ea.
-Mi-ar placea sa-ti ascult povestea. Am inteles de la bunica ta ca nu sunteti rude si eram curios.
-Nu te astepta sa fie o poveste vesela. Spuse aceasta uitandu-se spre cer. Am avut o familie normala oarecum, parinti mei au fost doi demoni care au parasit iadul. Eu nu am stiut nimic pana la 10 ani cand mi-au dezvaluit adevarul. Erau foarte stricti si niciodata nu am inteles de ce. Dar tu sti mai bine ca oricine ca povestile frumoase nu tin la nesfarsit. Asa ca nici povestea asta nu a tinut. Am fost atacati, iar tatal meu a incercat sa ne protejeze dar fara succes. Tot ce a facut a fost sa-si dea viata pentru a ne castiga mie si mamei timp sa fugim. Am fost gasiti iar mama mea a fost ucisa in fata ochilor mei. Nu o sa uit nici o data fata acelui barbat, mi-a distrus familia fara nici un sentiment de remuscare. Avea acel zambet diabolic, acea sete de sange... Batrana a aparut la fix penteu a ma salva, dar nu a mai putut face nimic pentru mama mea care sa stins in fata mea. De atunci ma crescut ca pe propiul copil si pana in ziua de azi ii sunt datoare.
Imi parea rau ca incepusem acest subiect si nu stiam cum sa rezolv... In momentul acela fata ridica privirea uitandu-se in ochii mei. Se vedea ca si-ar fi dorit sa nu rascoleasca trecutul. Ceva ma indemna sa o sarut pentru a o face sa-i arat ca totul va fi bine si sa eliberez acel sentiment ce ma macina de luni bune, dar Ale mi-o lua inainte. Asa ca i-am raspuns, fata asta ma inebunea si nu stiu de ce. Cu siguranta nu era aspectul ei. Era o fata mica de statura, roscata si cu ochii caprui care parca ma hipnotizau, dar Ale fusese mereu acolo langa mine, era intelegatoare si zambea tot timpul. Poate chiar asta imi placea la ea. Am traso iar la pieptul meu si nu voiam sa o las sa se deslipeasca prea curand. Am tinuto asa pana a adormit, apoi am luato pe brate pana in camera. Am ajuns in camera ei, iar cand am vrut sa plec aceasta ma prinse de mana si se uita la mine ca si cand voia sa raman si asta am si facut. M-am asezat langa ea in pat si ea a pus capul pe pieptul meu. Daca ne vedea batrana sigur m-ar fi transformat intr-o broasca pentru ca ii corup nepoata. Lucru care ma amuza, imi placea prea mult sa o vad pe ea asa si nu conta ce ar fi putut sa-mi faca acea femeie. Era aproape 3 noaptea si nu puteam sa dorm deloc, cand ca din senin o vad pe fata cum tresare. Iar avea acel cosmar se pare, am incercat sa o trezesc dar nimic. Parca era in transa. O mai zdruncin odata pentru a o trezi, de data asta cu succes. Ale deschise ochii pentru o clipa in care reusi sa roateasca niste cuvinte care le-am inteles cu greu "asta e imceputul sfarsitului" apoi se prabusi la loc ca si cand nimic nu se intamplase.
