Zeul Blestemat

1

Exil, cuvantul de ordine al ultimei saptamani. Isi ridica privirea si analizeaza situatia; camera de hotel, destul de spatioasa si curata pentru pretul platit. Un pat mare, cu asternuturi rubinii, incadrat de doua noptiere pline dea carti cu vraji si leacuri. Biroul, plin si el, pare ca mai are putin si cedeaza sub greutatea informatiilor dezordonat asezate pe el. In singurul dulap din camera, caruia ii lipseste o usa, Luke nu poate vedea decat cateva haine aruncate si seiful micut din colt. Cheia se afla la gatul lui, iar continutul seifului asteapta rabdator sa isi joace partea in timpul misiunii.

Usa se deschide, facandu-l pe Luke sa isi piarda sirul gandurilor. Trasaturile i s-au inasprit iar ochii i-au scanteiat purpuriu.

- Linisteste-te, te rog. Nu vreau sa iti fac rau.

Tanarul care a intrat pe usa seamana destul de bine cu Luke in privinta tinutei, insa are o privire matura si o postura impozanta. Foarte inalt, blond si sigur pe el, ca un om de afaceri foarte important.

Privindu-l pe Luke, ochii i-au stralucit argintiu si scaunul pe care statea tanarul s-a inaltat cativa centimentri.

-Ce faci? Intreaba Luke prudent. Lasa-ma jos.

Tanarul zambeste si isi misca mana, aducandu-l inapoi pe podea.

-Nu trebuie sa iti faci griji, suntem de aceeasi parte. Eu sunt Mark, Departamentul 1. Conducerea m-a trimis sa te ajut.

- Adica sa ma spionezi, pufni Luke plin de nemultumire. Ochii ii sunt in continuare scanteietori, dar decide sa isi relaxeze bratele.

-Da, poti spune si asa, dar mai am un rol in toata povestea asta. Stim amandoi ca ai Stralucirea, dar habar nu ai la ce iti foloseste. Destul de patetic pentru un Soldat, nu crezi?

Ingamfarea din vocea lui Mark l-a facut pe Luke sa se incordeze. Voia sa il loveasca, dar nu se putea misca. Mereu il enervasera cei cu puteri, se credeau foarte destepti si se purtau ca si cum ar fi fost un copil prost.

Lumea lor era impartita intre cele 4 puteri oferite de Stralucire. Prima, manipularea focului, era considerata cea mai pretioasa dintre cele patru, deoarece clasa F insemna ca puteau ajunge pana la trei mii de ani aratand ca o persoana de douazeci si cinci. Cei din clasa F erau cei care concepeau misiunile si aveau grija ca toate lucrurile sa functioneze. De obicei erau roscati sau blonzi, cu ochii rubinii sau rosu aprins. Frumusetea lor nu putea fi contestata de nicio alta clasa.

Cea de-a doua era formata din cei care puteau manipula obiecte cu puterea mintii, dupa bunul plac, liber si exact. Clasa T, cei care se ocupau de obicei cu sarcinile grele pentru ceilalti. Erau documentate mobilizari de forte suficient de mari pentru a muta Departamente intregi. Reprezentantii lor erau majoritar blonzi cu ochi argintii si privire patrunzatoare. Aceasta clasa avea de asemenea o inclinatie catre cultura, cei mai de seama intelepti gasindu-se in randurile lor.

Cea de-a treia clasa era formata din ceea ce ei numeau Zei. Cu o capacitate extraordinara de manipulare, erau capabili sa afle orice secret, oricat de bine ar fi fost ascuns. Clasa Z era in permanenta tinuta sub supraveghere. Erau usor de recunoscut dupa parul alb si chipul palid, ochii negri si uniformele obligatorii. Daca celelalte clase aveau ceva mai multa libertate, ei erau in permanenta controlati. La nastere primeau tatuaje care le limitau capacitatile si aveau nevoie de foarte mult antrenament pentru a reusi sa intre in mintea cuiva. Tatuajele aveau forma de stea si erau insotite de ritualuri vechi ce implicau postul si o serie de vraji foarte puternice. Din acest motiv, multi dintre ei nu supravietuiau primei luni de viata. Astfel, Conducerea pastra un numar limitat de Zei si pe cei care supravietuiau ii monitorizau in permanenta. Capacitatea de manipulare unui singur Zeu lipsit de tatuaj era suficienta pentru a subjuga intreaga natiune a Supremilor.

Ultima clasa, cei care se ocupau de sufletele umane, erau Pastratorii. Singura lor abilitate era aceea de a calma si convinge orice suflet ca este in siguranta, fiind responsabili de miliarde de suflete. Un singur pastrator putea avea in grija peste o suta de suflete. Fiecare dintre ei isi cunostea sufletele, le stia numele, povestea si suferintele. Ochii lor erau caprui si parul saten, fiind atat de apropiati de oameni ca le imprumutau infatisarea.

In general, apartenenta la o clasa anume se citea la nastere, cand copilul deschidea prima data ochii.

Luke fusese un caz special inca de atunci. Ochii lui violet nu il plasau in nicio clasa, asa ca si-a petrecut toata viata in tabere de pregatire a Soldatilor si nu si-a vazut niciodata parintii. Nu se simtea apropiat de nimeni iar telul sau fusese acela de a fabrica Stralucirea in laborator. Asta pana cand a citit despre cainii demoni si si-a dorit unul suficient de mult incat sa arunce in aer o buna parte din District.

Acum, legat de franghii imaginare se simtea inutil, iar tatuajul de pe spate il ardea mai mult ca oricand.
Cuprins de manie, se zbatu din toate puterile, insa Mark nu parea sa observe; continua sa il tintuiasca de scaun si sa ii zambeasca batjocoritor.

-Calmeaza-te, suntem de aceeasi parte. Nici mie nu imi place locul asta si nu planuiesc sa stau aici mai mult decat trebuie. Asa ca revino-ti si asculta-ma. Cu cat terminam mai repede, cu atat plecam mai repede.

Mark era un T de nivel 2 , iar Luke stia ca nu are nicio sansa in fata lui.

-Bine, acum da-mi drumul si spune-mi ce cauti aici.