Zeul Blestemat

13

Inainte de a ajunge langa Luke zbura in partea cealalta a depozitului ingropat intr-un morman de fiare ruginite, moment pe care il asteptasera ceilalti doi pentru a porni atacul. Egali in numar, dar nu si in putere, Mark decise sa incerce limitele puterii sale si se concentra pe femeie. Nu reusi decat sa o incetineasca iar asta il frustra suficient de tare incat sa-si simta spatele arzand. Tatuajul sau incepu sa straluceasca puternic, luptandu-se cu indarjirea lui pentru victorie.

Luke nici nu apuca sa clipeasca inainte sa fie proiectat intr-unul dintre ziduri. Nu credea ca are mai multe sanse decat un om obisnuit impotriva lor, dar stralucirea sa purpurie se intensifica exponential cu durerea ce-i cuprinsese intreg trupul. Se simtea strivit, iar zambetul barbatului care-l atacase il enerva cumplit. Se ridica si alerga spre dusman cu toata speranta. Jumatate din benzina lor ii atarna greu in buzunarul de la piept. Stia ca ea era singura lor sansa sa invinga, iar amandoi trebuiau sa o foloseasca la momentul oportun.

Nu credea ca victoria va fi a lor, insa ataca plin de adrenalina si inconstienta. Cutitul din mana sa isi gasi drumul spre umarul vampirului, facandu-l pe acesta cu atat mai furios. Pierdea din pretiosul sange care ii dadea putere, iar asta il ajuta pe Luke sa creeze un plan rapid. Nu aveau absolut nicio sansa daca ei nu isi pierdeau din puteri. Banuia ca asta este si motivul pentru care cel cu cicatrice nu se ridicase de sub fiare, pierduse prea mult sange si ramasese fara prea multe puteri.

Ridica privirea si vazu ca Mark avea aceeasi idee. Femeia era ranita la ambele picioare si sangera abundent. Vazu cum scateierea rosie din ochii ei se redusese la o licarire slaba. Nu a avut timp sa reactioneze cand s-a trezit ridicat in aer de doua brate puternice si un zambet batjocoritor.

-Acum ai sa mori, scuipa vampirul cuvintele. Degetele sale trecura prin carnea umerilor, lasand sangele proaspat a lui Luke sa ii curga pe brate. Avea usoare sclipiri violet, ca si cum ar fi avut praf de ametist in el.

Vampirul a vazut oportunitatea si o secunda de neatentie a fost suficienta ca tanarul sa traga de cutitul ramas in umarul sau. Durerea resimtita il facu sa ii dea drumul, insa zambetul nu ii parasi chipul. Ii placea sa lupte, iar tipul din fata lui ii oferea un spectacol pe cinste.

Gasindu-si puterea, tanarul reusi sa scoata alte doua cutite simple, de bucatarie, din buzunarele hainei sale si le infipse atat de adanc cat reusi in abdomenul barbatului. Acesta incepu sa rada ca un fanatic si se avanta spre Luke cu toata puterea. Sangera abundent si incetinise considerabil, insa era la fel de capabil sa ii smulga capul de pe umeri si asta avea de gand sa faca. „Un sfarsit perfect pentru un erou micut" gandi el, cand mintea i-a fost strapunsa de o stralucire violet. Pulsa teribil si il facu sa isi piarda concentrarea. Simtea ca ii va exploda capul din cauza presiunii si gustul de sange ii umplu gura.

Luke ramasese intr-o pozitie fixa, incordata, cautand solutii pentru a invinge. Stia ca ajunsese in mintea vampirului si se gandi la atat de multe lucruri, ii arata unde crescuse, cum, cu cine, ii arata poiana si animalele, i-o arata pe Anna, toate deodata.

Durerea cuprinse intregul trup al vampirului si il facu sa ingenuncheze. Ochii ii erau mariti, aproape iesiti din orbite si gura ii era deschisa, lasandu-i coltii expusi si expresia generala a chipului sau era de durere pura.

Luke se apropie de el si ii taie gatul, fara sa intampine rezistenta. Ii vazu chipul palind si simti ca e momentul sa ii dea foc. Turna benzina peste trupul vampirului in timp ce ii povestea, fara cuvinte, tot ceea ce face in detaliu, intr-un flux continuu, care nu ii dadea voie sa se vindece, sa atace sau sa fuga.

Cand flacarile i-au cuprins trupul, tanarul i-a eliberat mintea si s-a prabusit langa el, sleit de puteri.

In acelasi moment, femeia a inceput sa strige si l-a atacat pe Mark cu toata forta. Zdrobit intre perete si puternica lui adversara, nu avea prea multe variante. Isi folosea mintea pentru a ridica obiectele din jurul lor, trimitandu-le cu toata puterea in spatele ei. Nu se clintea, desi palea incet, prea incet ca tanarul sa se simta invingator. Durerea resimtita in momentul in care partenerul ii luase foc si mirosul greu de benzina arsa ii dadeau puterea sa ramana pe pozitii. Lupta pentru o cauza nobila, pentru rasa ei si pentru Luna, cea care o crescuse de mica si ii daduse misiunea. Nu isi dorea sa o dezamageasca.

Intr-un scurt moment de gandire, alese sa parareasca lupta. Daca se trezea celalalt, nu mai avea nicio sansa. Ii dadu drumul lui Mark si pana acesta a ajuns pe podea, nu se mai zarea nicaieri. Trecuse prin panza si era in siguranta.

Luke deschise ochii si durerea de cap era insuportabila. Se simtea gol pe dinauntru, obosit si ranit. Mark era la cativa pasi de el, stand cu spatele lipit de perete si o privire pierduta. Suferea si i se putea citi pe chip.

-Hei, am murit? Intreba Luke afisand o urma de zambet.

-Nu de data asta, prietene. Nu de data asta.

Capul ii cazu in piept si incepu sa sforaie usor. Luke chicoti si inchise ochii, lasandu-se si el dus in alta lume. Nu ii pasase niciunuia ca se aflau intr-un depozit abandonat, loc de ritualuri si crime. Voiau doar sa doarma, invaluiti de praful ce fusese starnit in timpul luptei.