Zeul Blestemat

9

Durerea din piept nu il lasa sa respire, iar valul din fata ochilor nu voia sa cada cu niciun chip. Se sprijini in coate si incerca sa se miste, cand o umbra ii acoperi chipul. Simtea prezenta cuiva, dar nu isi putea da seama cine se afla in fata sa. Ura sa se simta asa incapabil.

-Esti bine?

Rasufla usurat la auzul vocii si isi ridica privirea. Ochii ii erau complet violet si pareau rataciti intr-o lume pe care Luke nu o putea decat simti prin prisma imposibilitatii sale de a vedea in jur.

-Mark, ajuta-ma. Nu vad.

Acesta din urma daduse in spate cativa pasi, nestiind ce s-a intamplat cu tanarul ingenunchiat din fata sa. Spera din suflet sa nu fie vreo capcana sau netotul sa se fi lasat posedat. Il ajuta sa se ridice si il propti de capota masinii.

-Ce s-a intamplat? Intreba curios si ingrijorat deopotriva.

-Nu stiu inca, dar cred ca vad ceva. Adica ochii mei vad ceva, mintea nu poate percepe decat forme vagi si foarte intunecate. Ajuta-ma sa intru in masina, cred ca stiu ce se intampla aici.

Vocea lui Luke parea atat confuza, cat si calma. Simtea cum starea sa alterneaza, in functie de cat de bine distingea formele de pe partea cealalta a violetului. Nu stia ce se petrece, dar credea ca valul dintre lumi era atat de subtire ca il puteai confunda cu o perdea violet.

Mark il atinse si il facu sa tresara. Ii disparu concentrarea si valul deveni mai opac.

-Iarta-ma, spuneai ca ai descoperit ceva.

Luke scutura din cap in speranta ca ii va reveni vedere. Dezamagit, ofta.

-Da, acum nu mai sunt asa sigur. Joe, tipul de la bar mi-a spus despre niste ciudati care au ajuns in oras de curand; ei par a fi sursa problemelor din ultima vreme si probabil sunt criminalii pe care ii cautam. Doi barbati si o femeie, aduna tinerii din comunitate si le fac diverse cadouri scumpe.

-Inteleg, spuse Mark ganditor. Crezi ca sunt supusi ai Raului?

-Initial nu eram foarte sigur, dar par a fi vampiri. Cred ca au nevoie de sacrificii pentru un portal; sa lege lumile noastre, sau cel putin asta e banuiala mea. Luminisul de mai devreme ar putea fi o poarta intre noi si Anna. Cred ca toate astea au un scop care-mi scapa.

Mark aproba ganditor si isi dadu seama ca toate se leaga.

-Raul nu e in deplinatatea fortelor inca. Preotul mi-a spus ca au fost cateva manifestari de forte malefice in biserica sa. Cred ca Anna a ta vrea sa sperie oamenii.

Luke se simti electrocutat la auzul cuvintelor lui Mark. Anna nu era a lui; nu alesese el atractia fata ea, cum nu alesese nici sa ramana orb in mijlocul strazii. Dar ceea ce spunea avea sens. Vampirii liberi prin lumea oamenilor nu insemnau decat necazuri si panica. Trebuia sa recunoasca, era o idee buna. De ce sa se straduiasca sa distruga lumea asta atunci cand o puteau face altii?

Mark se gandi ca libertatea lor de a aduna o armata din cei exilati din lumea oamenilor se naruise. Anna le oferea ceva mai bun; hrana si eliberare. Fara reguli, cu usi larg deschise, in doar cateva saptamani omenirea si misiunea lor ar fi istorie.

Hotari sa ajunga la hotel si sa comunice Conducerii tot ce aflase. Cu Luke orb si nezorientat nu avea nicio sansa la victorie, nici macar in fata a trei vampiri ingamfati.

In camera, aerul parea mai rece, iar atmosfera era neprimitoare.

Luke simti ca lesina si cauta cu disperare patul. Se aseza si simti cum il cuprinde somnul, asa ca isi calma respiratia si ofta prelung. Neputiinta il coplesise si voia doar sa se termine; cu Anna, cu oamenii, cu tot.

In ceata violet, reusi sa distinga zeci, daca nu sute de siluete lungi, negre ca niste umbre. Le simtea furia, teama, foamea. Isi simti propriile vene pulsand si isi dadu seama ca era intr-un fel de constiinta colectiva a vampirilor. Avusese dreptate.