Zeul Blestemat

3

-Nu, raspunse Mark linistit. Razboaiele sunt si vor fi mereu prezente. Ele alimenteaza raul dar nu sunt create de el. Noi cautam lucruri ciudate, crime ingenioase si prea violente sa se incadreze in standarde.

Luke nu putea intelege cum individul asta putea sta si vorbi despre crime la fel de lejer ca despre vreme sau fluctuatiile bursei. Se ridica de pe scaun, ii arunca o privire suparata si iesi pe usa. Dupa cativa metri, constata multumit ca nu este urmarit. Stia ca poate fi gasit in cateva minute oriunde ar fi din cauza tatuajului, dar simtea nevoia sa se calmeze.

Inspira adanc si traversa spre centrul comercial al orasului, avea de gand sa isi cumpere o cutie intreaga de gogosi si un pachet de tigari. Chiar daca nu avea nevoie efectiv sa manance, ii placea gustul mancarii oamenilor. Tigarile pareau sa il ajute cumva, daca nu ameteala usoara provocata de tutun, gestul in sine avea un efect calmant. Intr-o saptamana terminase aproape ze pachete, chiar daca nu isi aducea niciodata aminte sa le ia cand pleca din hotel. Auzise de alte substante, considerate ilegale, care puteau avea un efect mai puternic, dar nu cunostea inca niciun om care l-ar putea ajuta sa faca rost de ele. A hotarat sa isi ia masa in parc, pe o banca langa lac. In District nu aveau apa, asa ca nu stia cum arata cand a ajuns aici.

In prima zi plouase si nu a inteles ce lichid curge din cer si ce e senzatia aceea rece de pe pielea sa. In camera gasise un fel de computer portabil rudimentar si a reusit sa inteleaga repede cum functioneaza, iar informatiile despre apa l-au coplesit. I se parea fantastic sa existe atat de multa si sa cada din cer.

Stia foarte multe despre oameni, cum gandesc si cum interactioneaza, ce sunt sentimentele si cum functioneaza ele, dar nu a invatat nimic despre mediul lor natural, despre animale sau plante. Stia despre blocuri, magazine si bani, dar micile minuni verzi din inima orasului erau considerate neimportante in pregatirea lui.

A vazut caini si a inteles ca semanau foarte mult cu ceea ce ei numeau caini-demon, doar ca nu erau invocati si fabricati, ci nascuti de alti caini. De asemenea erau foarte variati ca forma, culori si glas. Cainii-demoni erau toti la fel; foarte mari, cu o blana tepoasa si aspra si o voce aproape metalica. Cei din lumea asta erau pufosi si prietenosi, chiar si cu strainii.

Il coplesi dorinta de a avea un caine alaturi, asa ca puse asta pe lista cu prioritati, chiar in capul listei, alaturi de o masina si un parfum.

Dupa ce termina gogosile isi aprinse o tigara. Satisfacut de efectul ei, privi cu atentie apa si toata verdeata din jurul ei. "Elementul esential al vietii", il numeau ei. Era fascinanta in simplitatea ei, iar senzatia pe care o oferea nu putea fi egalata de niciun element din Departament.

- Alea te vor ucide. N-ai una in plus?

Persoana care ii vorbise se aseza langa el si ii zambi. Era o tanara palida, bruneta si imbracata in negru, cu parul mai lung decat vazuse vreodata. Avea ochii atat de albastri ca pareau stralucitori.

Mainile ei delicate se intinsera spre pachetul de tigari oferit din impuls de Luke.

-Multumesc, a mai spus ea, esti un strain de treaba. Cum te numesti?

-Luke, veni raspunsul automat al tanarului. Inca se holba la fata de langa el si nu incerca sa ascunda asta. Ea incepu sa rada si trase cu sete din tigara.

- Frumos nume, eu sunt Anna. Esti nou in oras?

"Nou in lume", vru sa raspunda, dar se rezuma la o miscare afirmativa a capului.

-Da, am ajuns acum o saptamana.

-Nu esti un om obisnuit, asa-i?

Luke tresari si se holba la Anna. Si-a dat seama ? Atat de repede? Nu putea intelege ce anume l-a dat de gol.

-De ce spui asta? Intreba precaut.

-Te-am vazut mai devreme, niciun om normal nu ar putea manca o duzina de gogosi atat de repede fara sa simta ca explodeaza.

Intr-un moment de relaxare, Luke incepu sa rada zgomotos lasandu-si noua amica perplexa.

-Nu cred ca e chiar atat de amuzant, sublinie ea usor iritata.

-Scuza-ma, nu prea stiu sa ma port cu oamenii. Nu imi plac in mod deosebit.

Tanara zambi si il privi cu blandete. Ii placea Luke, parea cel mai natural om din cati intalnise.

Langa ei aparu o umbra, facandu-I pe amandoi sa ridice privirea spre strainul invadator.

-Luke, e timpul sa ne intoarcem, zise Mark pe un ton iritat. Te-ai distrat destul, spuse privind-o in ochi pe Anna.

Ea s-a ridicat si l-a batut pe umar pe Luke, dupa care s-a indepartat la fel de lin ca o umbra. Privirea tanarului ramasese fixata pe picioarele ei, cum putea sa paseasca fara sa scoata niciun sunet?

Mark se aseza in fata lui si il sfredeli cu privirea.

-Nu suntem aici in vacanta, iar tu ai face bine sa intelegi asta.

-Da, doamna, raspunse sarcastic Luke.

-Termina cu prostiile si mergi. Am gasit ceva. Crime extrem de ciudate la vreo doua zeci de ore de aici.

-Daca ai impresia ca o sa merg doua zeci de ore, esti nebun, pufni Luke asezandu-se inapoi pe banca. Du-te tu.

Mark incepu sa rada si ii scutura in fata un sir de chei.

-Mergem cu masina, desteptule.

-Habar n-ai sa conduci chestia aia, i-o arunca Luke .

- Nu e prima data cand ma aflu aici. Acum misca-te pana nu te iau pe sus. Ii sclipira ochii o secunda prea mult pentru gustul lui Luke, asa ca se ridica si porni spre iesirea din parc.