Zeul Blestemat

25

Renasterea zeului

Luke a ramas tacut pe tot parcursul istoriei, insa nu si-a putut masca uimirea la auzul partii despre Kirk. Nu putea crede ca se afla printre damnati intr-o lume pe care chiar ei au distrus-o.
Toate legile superiorilor i se pareau egoiste si parsive. Luptau pentru a pastra integritatea lumii lor, pentru protectia oamenilor si armoniei, cand ei insisi au condamnat o intreaga natiune la pieire.
A imbratisat-o strans pe Anna si a oftat. Meritau sa moara si sa sufere pentru tot raul pe care-l facusera.
-Nu stiu unde-mi sunt parintii, a soptit ea ingandurata. Durerea din privirea sa albastra era intensa, adanca. Mi-as dori sa le pot spune macar ca sunt bine.
-Ii vom cauta.
Pe Luke l-a surprins propria determinare. Daca superiorii ar sti de relatia lui cu Anna, l-ar ucide. Pana si damnarea ar fi prea periculoasa.
-De cand suntem aici? Intreba el. Nu pot percepe timpul in sfera asta.
-Dintotdeauna sau de doua ceasuri. Nu poti simti timpul pentru ca nu exista.
-Putem merge oriunde? In mintea lui se contura un plan.

-Oriunde, da. Oricand, nu. Am incercat.

Oftatul Annei l-a readus pe Luke in prezentul lor limitat. Ea, vanata in doua lumi si adorata in altele. El, tot mai aproape de damnare, fara explicatii, puteri sau influenta.

-De ce eu?

Stia ca era un subiect sensibil, insa voia cu ardoare sa afle. Raspunsul putea fi banal, dar elocvent. Credea ca originile lui marunte nu aveau cum sa explice anomaliile Stralucirii sau darul unic pe care-l descoperise recent. Isi dorea, poate prea mult, sa il cunoasca pe adevaratul Luke, cel pe care-l tainuise ani intregi si care nu vazuse niciodata lumina lumii.

Fiinta ii era impartita aproape tot timpul intre obedienta si indrazneala, ignoranta si sete de cunoastere. Simtea ca poarta o masca de atat de multa vreme incat ii ajunsese sub piele, sub constiinta.

Fragmente de adevar i se aratau in vise si in ganduri, fara legaturi sau legende. Nu le putea talcui, dar originile iubirii sale pentru Anna pareau a fi raspunsul. Toate intrebarile duceau catre ea, toate raspunsurile puteau veni dispre ea.

A ales acel moment din intamplare, dar a simtit un declic intre ei cand a privit-o. Ochii i-au scanteiat fugitiv iar lupta pentru adevar incepuse in interiorul Annei.

Dezvaluirea era importanta, cruciala chiar. Il asteptase atat de mult timp, insa nu isi putea permite o infrangere sau refuz. Viata ei, eternitatea solitara care o inconjura si cosmarurile violente puteau inceta in cateva minute.

Retincenta sau refuzul lui Luke ar duce la damnarea ei pentru totdeauna, la incuierea oricarei porti si in final, catre o sinucidere sistematica.

Astfel, intrebarea lui a indepartat-o. S-a retras in capatul sferei de nicaieri, privind in gol si luptand pentru scanteia care i-ar putea aduce fericirea.  Inspirand adanc, a spus:

-Nu ti s-a spus nimic, nu-i asa?

Intrebarea implica un secret, informatii ascunse. Incordandu-se, Luke a clatinat din cap.

-Te-am ales, suflete, a soptit Anna. Am hoinarit singura zeci de ani in lumile voastre. Am gasit Izvorul Adevarat.

Ochii lui s-au marit a surpriza. Izvorul Adevarat era doar o poveste pentru copii. Un loc magic, unde suflete pure, nascute din chintesenta lumii, se inalta si se incarneaza pentru a da oamenilor lectii si a-i conduce.

-Sufletul tau nu este sintetic, a continuat Anna. Te-ai nascut din fragmente de lumi, iar eu te-am atins. Mi-am ales perechea odata cu inaltarea ta. Ai un fragment din mine, din sufletul meu.

-Dar parintii mei…

Anna a zambit amar.

-Te-au mintit si ti-au ascuns adevarata natura. Izvorul te-a adus pe lume si te-a trimis pentru a conduce superiorii. Destinul tau era sa ii inveti sa se schimbe sau sa ii distrugi. Acum ai de facut aceasta alegere.

S-a ridicat si s-a apropiat incet de Anna, luandu-i mana intr-ale sale.

-Te aleg pe tine, sopti el. Fie ca noi sa fim eterni in iubirea noastra.

Au ramas acolo, imbratisati si fericiti. Ea isi dorea razbunare si iubirea lui. El isi dorea doar eternitatea alaturi de ea.