Zeul Blestemat

12

Atmosfera parea sa fie cu totul alta fata de orasul prin care tocmai trecusera. Parea intunecat si rece, desi soarele era in deplinatatea puterilor sale iar briza era calda. Cladirea avea un singur etaj, majoritatea geamurilor fiind sparte, iar de undeva din spatele lor se auzea un huruit mecanic, ca atunci cand functioneaza utilajele intr-o constructie industriala. Nelinistiti, tinerii au inaintat cu grija, simtind amandoi mirosul de rau, de moarte. Luke simtea un gust metalic pe care nu il putea explica.

Au mers in jurul cladirii, incercand sa gaseasca o usa deschisa, insa norocul nu le-a suras.

-Esti un nenorocit de T, rabufni Luke, cuprins de panica si furie in acelasi timp. Trebuie sa poti face ceva ! Scoate usa asta din balamale, istetule.

Mark se incrunta si se apropie de usa. Folosirea puterilor in lumea oamenilor, intr-un loc in care puteau fi vazuti era prea riscanta. O manifestare de genul acesta in lumea telefoanelor mobile dotate cu o camera foto nu era o idee buna deloc. Stia ca ar fi executat de Conducere pentru asta si simtea ca rolul sau nu se limita la scoaterea unei usi din tatani.

S-a apropiat de usa, privind in stanga si in dreapta, cautand un alt mod de a intra fara sa atraga atentie. Negasind nicio solutie, intinse mana spre clanta iar clinchete au inceput sa se auda in momentul in care s-a concentrat asupra mecanismului din interior. Putea vedea cu ochii mintii ce anume se intampla in interior si a reusit sa o descuie destul de repede.

Invatase sa faca asta la antrenamente, cand erau legati cu lanturi si securizati cu lacate de fundul unui bazin care se umplea repede cu apa. Nu erai rapid, nu traiai. Asa isi pierduse cel mai bun prieten, un T slabut, de nivel 12. Amintirea i-a adus un nod in gat si intepaturi in ochi. Scutura din cap si ii facu semn lui Luke sa se apropie.

Spatiul parea mai mare din interior. Arata ca un depozit gol si se vedeau urme de arsura pe pereti, peste tot erau imprastiate cartoane si un soi de spuma alba, uscata. Mirosea teribil a fum si a metal, miros ce baietii nu il simtisera de afara.

Un lichid galben-verzui se prelingea dintr-o sticla cu o forma ciudata, rotunda, cu un gat lunguiet, cu inscriptii pe el. Aceleasi semne se regaseau si pe podea, la o scara suficient de mare sa acopere jumatate din depozit. Huruitul inca se auzea, dar nu functiona nicio masinarie inauntru, in special pentru ca nu exista vreuna; doar un morman de fiare ruginite intr-un colt. Aratand spre sticla, Mark simti un fior. Stia ce era in interior si isi dorea sa nu fi vazut asta vreodata. Era sange de nimfa.

O lume pura, unde creaturile se inteleg perfect cu natura si traiesc in armonie, o lume care se izolase singura, inainte de inceperea razboiului. O societate strict matriarhala, un loc unde singurele care aveau putere de decizie erau femeile. Acolo traiau nimfele, ale caror puteri magice erau aproape nelimitate. Vrajitoare atat de pricepute incat puteau invia mortii, erau renumite pentru potentialul sangelui lor, care putea dezlega orice blestem sau vraja aruncata de o non-nimfa.

Acesta era locul unde voiau sa deschida portalul. Luke se simtea ametit iar privirea ii era din nou incetosata, panza purpurie revenind, lasandu-l sa vada masele de vampiri care asteptau dincolo. Claritatea evenimentului il lovi cu o putere ametitoare. Huruitul mecanic pe care il auzeau nu era din lumea asta. Erau mii si mii de vampiri care vorbeau si tipau si mureau de foame. Era de parere ca panza era suficient de subtire ca ei sa simta mirosul lor, mirosul de sange, iar asta ii innebunea.

Viziunea sa a fost intrerupta de o umbra care se misca rapid prin fata lor, o umbra care emana putere si pericol. Instinctul i-a spus sa abandoneze ideea si sa fuga cat il tineau picioarele.

-Hei, voi ! Vocea era glaciala si poruncitoare. Capetele celor doi intrusi s-au intors simultan catre cel ce vorbea.

Un barbat inalt cu ochii rosii si pielea trandafirie. „Vampir proaspat hranit" gandi Mark. Purta haine negre, din piele cu tinte si un pumnal se ridica amenintator spre nou-veniti.

-Superiori bagaciosi, suiera el apropiindu-se. Trebuia sa stiu ca mai devreme sau mai tarziu veti veni, doar ca nu ma gandeam ca vor trimite pe cineva atat de slab sa omoare trei preoti.

Un ras infundat se auzi din spatele lui si isi facura aparitia si ceilalti doi. Femeia era extrem de frumoasa, cu o alura gratioasa, nobila. Pometii inalti, parul alb pana la mijloc si ochii de un rosu sclipitor erau in contrast cu hainele sale de motociclist, prea mari pentru ea. Ii ascundeau formele si ii dadeau un aer neingrijit.

Barbatul avea o cicatrice lunga de-a lungul fetei, care dovedea ca nu fusese intotdeauna vampir. Parea in varsta si cel mai periculos dintre cei trei.

Toti aveau pumnale asemanatoare, pumnale ce fusesera fara indoiala folosite pentru a scoate inimile din pieptul nefericitilor sacrificati.

Ochii lui Luke scanteiau deja purpuriu cand Mark se uita la el cu scanteia sa argintie. Fiarele din spatele lor erau deja in aer, asteptand comanda celui ce le controla pentru a trece la atac.

Luke scoase unul din cutitele pe care le avea in buzunar si vazu privirea batjocoritoare a celui ce le vorbise.

-O sa ma ucizi cu un cutit pentru unt, tampitule? Rase barbatul, sarind asupra lui ca un adevarat animal de prada. Ochii ii erau animalici si coltii dezgoliti, gata de atac.

P.S: Va astept cu drag parerile, fie ele bune sau rele. Cu un pic de incurajare, poate imi ies si capitolele mai lungi :))