Cap. 8

243 14 0
                                    

Privesc tavanul de mai bine de o oră şi încă nu mă plictişeste. A trecut mai bine de o săptămână de când am început să-l evit pe Dean iar el pe mine, nu a mai venit nici la apartament iar la spital eram strict pe muncă şi pacienţi şi ne întâlneam chiar foarte rar. Într-un fel sau altul indiferenţa asta îmi face rău. Credeam că nu simt nimic pentru el dar realizez că îmi cam place de el, îmi place să mă ţină în braţe noaptea, să mă privească şi să-mi zâmbească.. Mia plăcut să dormim împreună, chiar dacă nu eram un cuplu sau nici măcar prieteni, dar îmi plăcea, mă simţeam în siguranţă în braţele lui..

Nişte bătăi în uşă mă fac să mă "trezesc" şi să mă ridic din pat daca mai vroiam să am uşă findcă mai avea încă puţin şi îmi spărgea uşa cine era în spatele ei, merg şi cum ajung în faţa ei o deschid şi-îl văd pe Elias, intră neinvitat în apartament şi se pune pe canapea privindu-mă lung şi prea insistent



-Ce cauţi aici ? spun după ce închid uşa

-Bună şi ţie. Îmi era dor de tine, ce să fac? Tu? zâmbetul lui tâmp de pe faţă mă face să nu-i cred nici o vorbă

-Ce e Elias? îl întreb cum m-am pus, lângă el, pe canapea

-Păi ştiii....... se opreşte

-Ce? îl încurajez să spună

-Am nevoie de o mică-mare favoare din partea ta. zâmbetul nu îi piere de pe buze

-Ascult.

-Am nevoie să vii cu mine la o petrecere. E una mai specială, nu e în club, e la un restaurant. Tata, vrea, defapt mă obligă să particip şi m-am gândit să vii şi tu cu mine. Ştiu că nu o să mă refuzi fiindcă mă iubeşti.

-Nu am cu ce să mă îmbrac! îi răspund după ce m-am gândit că nu mai am nici o rochie decât doar una care nu îmi place, da bine şi încă alte câteva care nu le-am mai scos din dulap şi nu mai ştiu dacă îmi mai plac

-Angel! mă aţinteşte cu privirea lui de "nu mă minţi"

-Bine bine. Când e petrecerea aia? întreb plictisită

-În seara asta. îmi răspunde repede

-Poftim? mă ridic imediat în picioare

-O haide, e deja 4. Până la 8 ai timp să te pregăteşti. se ridică şi îmi plasează un sărut pe obraz

-Te voi omorâ odată Elias.

-Ştiu. Dar până atunci vezi să fii gata, la 8 fix sunt la tine. îmi spune şi pleacă din apartament



În ce m-am băgat? Nebunul ăsta mă scoate intenţionat din casă findcă ştie prea bine că m-am cam îndrăgostit de cineva dar nu ştie de cine, a tot insistant să afle cine e dar nu iam spus niciodată, şi vrea să mă scoată din "starea asta". Mie îmi e foarte bine în casă, cu gândurile şi liniştea mea. Azi am terminat mai repede programul şi am plecat ştiind că Dean va mai lucra şi nu vreau să mai dau de privirea lui.



*********************



Mă privesc în oglindă de 5 minute şi eram uimită de mine. După un duş relaxant de jumătate de oră, mi-am ondulat părul brunet, m-am machiat, îmbrăcat şi încălţat. Rochia neagră mulată până la talie, iar în jos mai largă cu piciorul drept dezgolit îmi vine perfect, scoţându-mi fundul în evidenţă, pantofii negri ascuţiţi în vârf la fel de bine. Machiajul conţine: tuş(nişte codiţe de pisică), rimel şi fond de ten. Zâmbetul meu de pe buze e aproape adevărat. Mă întorc şi mă întrept spre uşă cum observ că ceasul e 8 fără 5. Îmi iau plicul de pe masă şi merg la uşă, cum o deschid îl văd pe Elias care ţinea mâna în aer fiind pregătit să bată.

Îşi lasă uşor mâna pe lângă corp şi mă priveşte din cap până în picioare cum fac şi eu cu el, era îmbrăcat într-un costum negru şi cu nişte tenişi de aceeaşi culoare, zâmbeşte plăcându-i ceea ce vede. Îmi ia mâna întra lui, şi o duce la buze şi mi-o sărută tandru.



-Arăţi superb Angel. Ce păcat că eşti îndrăgostită de......... nu mai continuă asteptând ca să-i răspund eu

-Tot nu ve-i afla. Ţi-am spus, nu sunt împreună cu el şi nici nu ne mai vorbim.

-Bine atunci, haide să mergem să ne distrăm. îmi comunică zâmbind





Încui uşa şi merg aproape de el, intrăm în lift şi aştept să coborâm. Îl simt destul de încordat, îmi pun mâna pe umărul lui şi tresare, îşi întoarce capul spre mine dar când să spună ceva uşile liftului se deschid. Ieşim şi mergem tăcuţi spre maşina lui













Tot drumul am fost tăcuţi, nu am scos nici unul dintre noi nici măcar o vorbă. Elias îmi e cel mai bun prieten şi mereu mia fost alături, nu pot să-l văd ca pe un "iubit". Dar ştiu că nici el nu mă vede mai mult decât o prietenă.

Coborâm din maşină şi mergem spre intrarea în restaurant. Brunetul îmi ia mâna dreaptă şi mi-o pune la braţul său. Îmi zâmbeşte sincer, îi întorc zâmbetul şi intrăm în restaurant. Cum intrăm suntem întâmpinaţi de mama şi tata care ne-au îmbrăţişat. Mă uit confuză la Elias iar el ridică din umeri şi îmi oferă un zâmbet tâmp.



-E un eveniment de caritate draga mea. A reuşit să te scoată din casă? mă lămureşte mama după câteva secunde

-Elias !! mă răstesc la el iar el face faţa de nevinovat

-Haide Angel. Nu mai fi aşa de încăpăţânată. Îmi pasă de tine şi nu am vrut să te las închisă în cameră.

-Noi ne retragem, să vă distraţi copii. îl aud pe tata apoi îl văd plecând cu mama în mulţime



Mă uit la Elias care privea destul de nervos pe cineva. Când să mă întorc mă prinde de umeri şi mă aţinteşte cu privirea. Îi dau mâinile de pe mine şi mă întorc.

Rămân nemişcată iar respiraţia mi se opreşte în secunda următoare când îl văd pe Dean vorbind cu tata. E îmbrăcat cu o cămaşă albă şi o pereche de pantaloni negrii, părul îi stătea la fel de perfect. Zâmbetul îi piere când mă vede, îşi mută privirea pe Elias, care îl fulgera cu privirea, apoi la mine şi la Elias, care stătea fix în spatele meu. Îşi pune mâna pe şoldurile mele lipindu-mă de el, brunetul face nişte ochii mari şi îşi ia privirea de pe noi. Mă întorc cu faţa spre nervosul din spatele meu şi îl privesc



-Ştiai?

-Da! spune şi mă lasă uimită

-De când? întreb şocată

-Când am venit după tine la spital şi vă privea-ţi unul pe altul. Şi cum ma văzut pe mine mă omora cu privirea. Mi-am dat seama că e ceva cu el şi m-am interesat de el. Nu am insistat pe subiect findcă te-am văzut tristă de ceva vreme.

-Elias nu ţi-am spus findcă nu am putut. Am crezut că nu simt nimic pentru el

-Tea atins? îl aud şi-mi ridic privirea şocată spre el

-Ce? NU!







Cum am ajuns acasă, condusă de Elias, m-am dezbrăcat şi m-am trântit direct în pat. Lam evitat pe Dean pe tot parcursus serii. Privirea lui mă făcea să mă duc la el şi să-l strâng în braţe, dar ştiam că el nu are pic de sentimente pentru mine aşa că făceam asta în zadar



-Mâine va fi o zi lungă... spun cu voce tare şi închid ochii intrând în lumea viselor





















Attraction or loveUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum