Mă uit la el cum mă priveşte atât de curios dar în acelaşi timp şi furios. Mă uit la Race care a ridicat din umeri şi a mimat un "scuze" pe buze. Mă întorc spre Dean care mă privea mai furios decât înainte. Când să spun ceva mă apucă brutal de încheietură şi mă trage după el. Mă scoate din spital cu forţa, Race nefăcând nimic să-l oprească. Deschide portiera şi mă urcă în maşină. Urcă şi el şi se pune lângă mine, Race la volan. Nenorocitul!
Porneşte maşina şi mă dau mai lângă geam, cât mai departe de Dean. Îi simt privirea pe mine, inima începe să-mi bată din ce în ce mai tare când dau de ochii lui care sunt obosiţi şi cu cearcăne, cobor cu privirea mai jos şi observ că are barbă, părul îi e nearanjat iar buzele uscate.
Maşina parcă zbura pe asfalt, îmi feresc privirea de al lui şi mă uit pe geam. Unde are de gând să mă ducă? Îmi frec încheietura care s-a învineţit puţin de la strânsoarea lui.
Maşina se opreşte şi observ că suntem la el acasă.. Ceva va ieşi urât azi..
Stau pe canapeaua lui Dean, din casa lui, şi mă uit la el cum se mişcă dintr-o parte în alta de mai bine de 20 de minute. De când am ajuns nu am scos nici o vorbă ci doar s-a plimbat dintr-o parte în alta ca un roboţel.
Race e la bucătărie, iar eu trebuie să stau cu idioul ăsta!
Se opreşte şi mă priveşte atât de nervos, ochii lui se întunecă iar maxilarul i se încordează. Vena de la gât se vede destul de clar.
Recunosc. Îmi e puţin teamă acum.
-Am fost la tine.. -face o scurtă pauză apoi mă priveşte cu mânie- Mia răspuns un tip! Am întrebat de tine şi a spus că nu mai locuieşti acolo, apoi am auzit un glas de fată. Tu erai? Mai înşelat? ţipă la mine iar mie mi se face pielea de găină
-Tu m-ai trădat primul! îi răspund cu tupeu
-Te-ai culcat cu altu? mă întreabă atât de nervos încât cred că ar face spume la gură dacă iaş spune "da"
-Ştii ceva Dean? -mă ridic de pe canapea- Eu plec. Aşa că... -trec pe lângă el dar mă prinde de încheietură şi mă trânteşte de perete
-Nu pleci nici unde! Răspunde-mi! mă prinde de umeri şi când îl privesc în ochii erau întunecaţi şi plini de furie
-Eşti idiot! Mă doare! spun când începe să mă trângă
-Pe mine m-a durut când am plâns după tine! Când te sunam şi nu puteam să dau de tine! Când aveam nevoie de vocea ta pentru puţină alinare! Am avut nevoie de tine! M-a durut al dracului de tare! Iar tu ce ai făcut? Tu te-ai ars cu altul!! îmi scuipă cuvinte în faţă
-Tipul e vărul meu, iar eu eram acasă la mama plângând după un idiot, care eşti tu! las capul în jos şi încep să plâng încet
-Ştii ceva Angel? îmi ridică privirea cu două degete dar ochii lui emanau aceeaşi privire rece
-C-ce? mă bâlbâi eu
-Te urăsc! ţipă în faţa mea şi se îndepărtează puţin de mine întorcându-se cu spatele
Încep să plâng încet lipită de perete. Îl văd venind cu viteză şi-şi pune palma stângă pe umărul meu, apoi în dreptul inimii mele care bătea atât de tare încât v-a ieşi din piept. Ridică mâna dreaptă şi o lasă în jos, îşi strânge pumnul, o stare de panică îmi cuprinde corpul iar lacrimi fierbinţi îmi inundă obrajii. Îmi e teamă de el. El, e un monstru..
