Opresc motorul în faţa casei, îmi scot casca şi o pun sub şa, merg înăuntru. Seara e prezentă de mai bine de o oră iar eu iar am întârziat la cină. Am stat cu gaşca în spatele parcului şi am pierdut noţinunea timpului, din nou.
Intru în casă, dar luminile sunt stinse. Merg în bucătărie şi nu e nimeni. Unde pot fi? Merg şi ies pe uşa din sticlă, ajung la pişcină şi nu văd nimic. La naiba! Mau abandonat?
Când să intru înapoi în casă lumina se aprinde iar zeci de feţe cunoscute ies de nicăieri şi ţipă
-La mulţi ani !!
-Mulţumesc. zic şi mă uit după Liam
-La mulţi ani fratimio. zic şi-l iau de după umeri
-Mersi şi ţie la fel.
-Gemenilor sunteţi majori! strigă unchiul Race şi ne ciufuleşte
-Mulţumim unchiule. zic şi merg şi mă pierd prin mulţime
-Hei Ares aşteaptă! mă opreşc şi mă rotesc spre locul de unde am auzit vocea
Mă uit la fratele meu geamăn, care nu arată la fel exact ca mine, care vine spre mine şi-mi întinde o cutie micuţă. O iau şi o deschid. Un lănţisor cu semnul şarpelui îmi sare în ochii. Zâmbesc şi pun cutiuţa în buzunar. Scot de la spate portofelul şi îi văd faţa confuză a fratelui meu. Mereu când eram mici ne făceam cadouri reciproc dar de vreo 2-3 ani eu tot uitam aşa că îi dădeam un cupon.
-Un set de cupoane pentru tot ce vrei. Când vrei să-ţi fac o favoare îl scrii şi mi-l dai. îl lăcumesc dândui-le
-Mersi frate. În seara asta vine fata de care îmi place. Aşa că îţi spun să stai departe de ea! mă avertizează ştiind că nu am avut nici o relaţie stabilă până acum
Şi am avut şi probleme, adică mă prefăceam că sunt el. Şi când îl vedea gagicăsa ba îl plesnea sau se despărţea de el. Eu sunt oaia neagră a familie. Adică şi la şcoală am avut probleme. Am fost şi dat afară pentru o săptămână când lam băgat pe "diavolul" liceului în spital inconstient. S-a luat de fratimiu. Fiind mai tocilar el aşa, când m-am băgat odată în faţa "diavolului" nu m-am oprit până nu a venit poliţia. Nu am intrat la răcoare. Findcă unchiul Race, salvatorul meu din belele, are cunoştinţe şi m-a scăpat doar cu o reţinere de 24 h.
Eu cu Liam suntem total diferiţi. El e bun, învaţă bine, e slab la sport, e jalnic cu fetele. Are frumuseţea mea, zâmbetul meu, dar părul şi sprâncenele le avem diferit. Dar nu are tupeu. Când o fată, la fel de tocilară ca el, a vorbit cu timidul de fratimiu, el în loc să vorbească a fugit, la propriu şi s-a ascuns.
Eu în schimb sunt tipul rău şi fermecător, pe care toate fetele îl plac. Sunt şi bun. Adică am şi eu note bune. Dar sincer cea mai mică notă a fost un 3, când iam zis profei că i se vedea sfârcurile prin bluză. Şi la naiba ce am zis gresit? Chiar i se vedeau, iar toţi erau în limbă după ea.
În fine.
-Bine omule, merg să mă plimb prin mulţime.
