Miraculos cu schimbări Vol 2

Amintiri

Emma POV
     Mã bucur cã am prieteni așa buni. Îmi iau la revedere de la Gia și pornesc spre casã.
   - Emma! vine Mark la mine. Vrei sã te conduc pânã acasã?
   - Nu vrei mai bine sã stai cu iubita ta? rãspund eu batjocoritor.
   - Ce ai pãțit? Asta nu e Emma cea care de micã mi-a fost prietenã și m-a ajutat la greu. Unde e fata puternicã și optimistã ce avea întotdeauna zâmbetul pe buze și idei când venea vorba de o problemã?
   - A dispãrut. spun eu și mã îndepãrtez.
     Încerc sã accelerez pasul, dar el mã prinde de mânã și mã oprește. Las capul în jos, iar privirea mea este îndreptatã spre pãmânt. El îmi ridicã fața și îmi zâmbește.
   - Haide acasã. Te conduc fãrã comentarii.
     Eu îi zâmbesc și ne ținem de mânã pânã acasã. Ajungem rapid în fața porții mele și ne luãm la revedere. Intru în casã cu un mic zâmbet venit de la sine și îi privesc pe toți adulții ce stãteau și discutau.
   - Mã duc sã încep sã-mi strâng lucrurile. spun eu și urc scãrile.
     Intru în camera mea și mã opresc în pragul ușii. Acum mi-am dat seama câte amintiri am de aici. Mã duc și iau din raft o cutie goala. Mã uit în bibliotecã ca sã vãd ce pot strânge deocamdatã. Am luat ramele cu pozele de când eram micã. Prima zi la școalã, ziua în care mi-am luat buletinul, când am intrat la liceu, tot ce aveam eu drag pe lumea asta pur și simplu mi-am amintit. Zâmbesc și mã uit prin camerã și îmi dau lacrimile. Nu vreau sã plec. Am toatã viața de pânã acum aici. De la primele luni pânã în prezent. Am amintiri cu Gia, Mark, mama, familia, chiar și cu micul Coby. Îmi strâng toate bibelourile și câteva cãrți din bibliotecã. Mâine e week-end, deci poate ies cu prietenii prin oraș. Mã trântesc în pat și închid ochii, dar cineva mã mângâie pe cap. Dupã mâna fina era mama.
   - Ești bine? mã întreabã ea blând.
   - Da.
   - Sigur? Dacã nu vrei nu o sã te obligãm sã pleci.
   - Nu, mamã. E în regulã. Deja e stabilit tot. Cum ai spus tu: voi avea mai multe șanse sã devin cineva în viațã acolo in Anglia. spun împachetând niște haine.
     Ea ofteazã și se uitã trist la mine. Eu încerc sã o ignor. Nu știam ce sã-i zic.
   - Doar cã e totul e prea brusc. Mai întâi tata apare de nicãieri, apoi faza cu Gia si încercarea mea sa o cuplez cu Mark, faza cu a fi super erou și acum asta. Mamã, cum o sã mai fiu Motan Noir? Îmi place mult sã fiu costumatã. Sã fiu tratatã altfel decât știu.
   - Of, puiule. Știu cã e totul prea repede, dar îți promit cã va fi totul bine.
   - Așa mi-au zis toți. spun în timp ce înfulec un biscuit.
     Ea imi zâmbește si pleaca. Ma trântesc in pat, iar Plagg iese din jacheta.
   - Ce mai e, Plagg?
   - 1 Vreau brânza si 2 vreau sa te intreb ceva.
     Ii dau brânza de prin buzunare.
   - Acum ce vrei sa ma intrebi?
   - Am observat ca deși încerci sa ii cuplezi pe Mark cu Gia, totuși iti cam place de el.
   - Eu?! spun eu râzând. Nici vorba. Mark este cel mai bun prieten al meu. Mereu mi-a fost ca un frate mai mare. Suntem prieteni. Atâta tot.
   - Mie nu mi se pare asa cum spui tu. Mai mult cred ca te apropi de Mark.
   - Plagg, uite. spun eu calma. Mark întotdeauna mi-a fost alături ca prieten. Si in plus mai e si prieten de familie. Între mine si el nu exista nici o relație sentimentala sau ceva de genu. Ne-am inteles.
   - Daca spui tu. înfulecă el o bucata mare de brânza.
     Dau ochii peste cap si ma întind in pat. Închid ochii si adorm imediat.

Hey! Daca v-a placut nu uitati sa comentați si sa votati!