Miraculos cu schimbări Vol 2

Inelul

     Alya îmi da inelul pe care îl purta tata mereu. Îl analizez si mã întristez. Atunci pe ușã intrã Mark.
   - Hey, Emma! Scuze ca nu am fost aici când ai ajuns. Haide sus!
     Mã ridic si îi mulțumesc mamei lui Mark. Mergem in camera lui si ne așezăm pe fotoliile de acolo. Ce comode sunt!
    - Ce ți-a zis mama? mã întreabã el repede.
   - Poftim?
   - Te-am vãzut ca stăteai de vorba cu mama. Ți-a zis ceva greșit?
   - Mi-a povestit despre tata. spun eu încet.
     Mark se întoarce si e pur si simplu înțepenit. Se uita la mine rece, iar eu mã ridic venind spre el.
   - Ești bine?
   - Da, doar ca am încercat ani la rând să-l găsesc, dar nu am reușit.
   -  Nu-i nimic. Dar cum l-ai căutat? Ai mers pe jos făcând înconjurul lumii?
   - Nu. Am avut un ajutor, dar e secret.
   - Ok.... ne apucãm de proiect?
   - Sigur.
     În câteva minute reușim sã-l finalizãm. Facem o echipã foarte bunã.
   - Ce faceți, porumbeilor? intrã Stacy pe ușã.
   - Nu știi sã ciocãni? spune Mark dând ochii peste cap.
   - Si tu nu stii sa o întâmpini pe fata asta cu niște fursecuri? spune ea cu tava in mana.
   - Sunt băiat, deci nu.
     Eu chicotesc si ii spun lui Stacy ca nu e nici o problema. Stam de vorba amândouă si radem. Mark dădea ochii peste cap la fiecare chicotind de-al nostru si asta ne făcea sa radem si mai tare.
   - E tarziu! sar eu din pat. Trebuie sa fug acasa! Pa!
   - Pa! spun amândoi deodată.
   - Imi amintești de mama ta. mai adauga Stacy. Mama mereu ne povestea cat de neîndemânatică era Marinette.
     Zambesc si plec ajung acasa, dar m-am oprit cand era sa deschid usa. Nu stiu ce sa fac. Sa o intreb sau nu pe mama despre inelul tatei.

Hey! Daca v-a placut nu uitati sa comentați si sa votati!