Miraculos cu schimbări Vol 2

Lucas

Emma POV
     Este luni, iar camera mea este aproape goală. Bagaje peste tot si gândul numai la Lucas imi stătea. De ce? Nu imi place de el, asta sa va fie clar!!! Doar ca seamănă foarte mult cu tata. Nu poate sa fi reînviat asa ca este ciudat.
     Atunci cand mama l-a născut pe Lucas acesta nu era sănătos din cauza accidentului. Mi s-a spus ca a trăit doar 2 zile si pe urma a murit. Asta e tot ce stiu. De atunci mama a fost mult mai grijulie cand era însărcinată cu mine. Nu a mai venit in ajutorul tatei. I-a fost frica sa ma piardă.
Telefonul imi suna.
- Da, Mark.
- Hey! Vi azi la scoala?
- Doar să-mi iau la revedere de la toti.
- Atunci vin sa te iau.
- Ok.
- Sa fi gata in 10 minute.
- S-a facut!
Închid telefonul si ma schimb repede. Imi pieptăn parul si cobor jos.
- Neața! spun eu vesela.
- Neața! Vad ca esti vesela. spune matusa zâmbind.
- Sunt doar binedispusa. Ma duc la scoala sa imi iau la revedere de la toti.
- Bine. Sa te distrezi!
- Asa sper!
Ies pe usa si dau nas in nas cu Mark. Il îmbrățișeaz si pe urma pornim la drum. Tor timpul asta nu mi-a scos nicio vorba, asa ca deschid eu subiectul.
- Cam dubios prietenul tau. spun eu râzând.
- Da, asa e el, dar niciodata nu imi imaginam sa se dea tocmai la tine.
- De ce? Nu-s atrăgătoare? spun eu făcând o fata de cățeluș.
- Esti cea mai buna prietena a mea si nu vreau sa ti se întâmple nimic!
- Mereu ai fost ca un frate mai mare pentru mine. spun eu si imi pun capul pe umărul lui.
- Si tu ca o surioara mai mica. spune el lovindu-mă încet pe nas.
- Totuși mi se pare ceva familiar la Lucas.
- Ce anume?
- Pai stii prea bine ca pe fratele meu vroiau sa il numească Lucas, da?
- Da.
- Pai prietenul tau poarta același nume si seamănă leit cu tata.
- Si vrei sa spui ca crezi ca el ar putea fi el?
- Stiu pare imposibil, dar imi pare ceva familiar la el.
- Acum bucură-te de ultima ta zi la scoala aici.
- O sa încerc. ii zambesc eu fals. O sa ții legătura cu mine, da? spun eu trista.
- Sigur ca da. spune el si imi a un pupic pe frunte.
In momentul ala simțeam ca lumea credea ca noi suntem un cuplu. Ma indepartez un pic de el si las capul in jos.
- S-a intamplat ceva? intreaba el îngrijorat.
- Nu, doar nu vreau ca cineva sa creadă ca suntem un cuplu si sa ii zică Gianei. Ar distruge-o complet.
- Am inteles.
Tot drumul am mers tăcuți, iar apoi intram in scoala. Cand intru in clasa nu era nimeni ci era întuneric bezna. Ma pun in banca mea lângă Mark si cand sa imi pun cărțile pe masa tresar.
- Surpriza!!! toata lumea tipa, iar lumina se aprinde.
Am rămas socata.
- Uau. spun eu.
- Iti place? vine Gia si ma îmbrățișeaza.
- Daca imi place? O ador!

Hey! Daca v-a placut nu uitati sa comentați si sa votati!