The Green Eyed Fear

Capitolul 1

Încheieturile îmi tremură.Inima îmi bate cu viteză.Genunchii nu mai au mult până să îmi cedeze și simt că mă apucă greața.Știți senzația aia când sunteți atât de panicați încât vi se face rău?Ei bine,fix asta trăiesc eu acum.

O zi obișnuită de liceu ca oricare alta.Un elev normal vine acasă liniștit și fericit că a terminat orele,cu mâncarea gătită pe masă și cu doi părinți iubitori care îl vor strânge în brațe de cum a intrat pe ușă.Un elev normal,am spus.

Eu,spre deosebire de astfel de elevi,simt ceea ce am menționat acum câteva momente.Panică.Mă uit de jur împrejur prin apartamentul întunecat,sperând că sunt singur acasă.Și cum eu sunt genul de persoană care nu prea cunoaște definiția norocului,iată-l și pe minunatul meu tată stând în mijlocul holului cu mâinile la piept și cu o expresie acră pe față.

"Ai întârziat." spune el,iar eu îmi verific ceasul de la mână și capăt o privire confuză.

"Ăăă...defapt am ajuns mai devreme ca de obicei."

"Will,dacă eu spun că ai întârziat,atunci ai întârziat."

Ridic din umeri și aleg să nu mă pun în gură cu el.Mă aplec pentru a-mi da tenișii jos din picioare și încerc să trec pe lângă el pentru a mă duce la mine în dormitor.Dar cum el stă neclintit,mai ceva ca un stâlp,nu se dă din calea mea și nu mă lasă să trec.

"Hei,îmi dai voie să..."

Nu apuc să îmi termin fraza căci sunt luat de guler și lipit de perete,chipul tatălui meu apropiindu-se brusc de al meu.Privirea lui este sfâșietoare și mai am puțin și țip după ajutor,dar știm cu toții că asta va înrăutăți lucrurile.

"Unde ai umblat?!" strigă acesta,vocea lui bubuind prin pereți.

"La...la școală.Unde...unde crezi că aș fi putut fi?" înghit în sec.

"Unde cred că ai fi putut fi?Oh,fiule,nici nu ai idee în câte locuri poate chiuli un adolescent ca tine."

"Dar nu aveam cum să chiulesc.Ți-am spus deja,am fost la.."

Cuvintele îmi sunt întrerupte de palma mare și puternică a tatălui meu ce mi se plesnește de față.Las un strigăt să îmi scape și apoi îl privesc din nou pe tatăl meu în ochi.Pe lângă verdele acestora se observă niște dungulițe roșii.

"Iar ai băut?" îl întreb,știind că în fiecare zi golește câte jumătate de sticlă de alcool.

Tatăl meu este agresiv la beție și găsește orice motiv să se ia la bătaie.Problema este că vrea asta doar cu mine,știind că doar asupra mea are control.Nu am ce face,trebuie doar să suport asta zi de zi.Cam asta este rutina mea de după școală.

"Nu este treaba ta.Văd că palma asta nu te-a învățat minte.E ok,poți să mai primești una."

Și acționează conform cuvintelor sale.

"Pe unde ai umblat?!Bar?Cafenea?La prostituate?!Răspunde-mi sau te bat de îți sar fulgii!"urlă.

"Am fost la școală,să mă ia dracu'!" strig și îmi acopăr obrazul cu palma. "Dar știu că orice îți spun tu tot pe a ta o ții!"

Își face apariția și un genunchi în piept,iar eu rămân preț de câteva secunde fără aer,asta înainte ca mâinile lui să mă prindă mai strâns de umeri și să mă lipească de perete din nou.

"Simți asta,nu?" se răstește iar eu exact asta fac.Mă uit în ochii lui.Mă uit în verdele din ochii lui și mă apucă groaza.Verdele ăla este plin de ură și de răutate,iar eu nu mai pot trăi văzându-l zi și noapte.