The Green Eyed Fear

Capitolul 18

Părinții lui Adaline s-au întors în sufragerie,iar eu mă simt ceva mai bine.Și cum ne-am tot întins cu vorba,realizez că deja s-a întunecat afară.Și nici baterie la telefon nu mai am.Nu că ar conta prea tare.

"Aveți idee cât e ceasul?" întreb eu.

"10 și jumătate." îmi răspunde Harold după ce își verifică ceasul de pe încheietură.

"Atunci cred că o să plec."

"Așa de repede?" întreabă Nadia  cu o privire tristă.

"Păi sunt aici de la prânz,nu vreau să vă mai deranjez."

Ce e cu comportamentul ăsta de gentleman la mine?

O văd cu coada ochiului pe Adaline cum zâmbește usor.

"Defapt nu deranjezi deloc." continuă femeia."Ne gândeam că poate ai vrea să rămâi peste noapte." 

Harold dă din cap,aprobându-și soția,iar eu stau și mă întreb...Ce părinți ireali sunt ăștia de îl invită pe prietenul fiicei lor să rămână la ei acasă peste noapte?Jur că nu am mai văzut una ca asta până acum.

Nu,nu îmi pare rău deloc,sper că nu sunt înțeles greșit.

"Avem un dormitor în plus." spune bărbatul cu ochi albaștri.

Și acum realizez că el are defapt în interiorul său acea chestie cu "fetița tatei."

"În regulă." spun într-un final,ridicând din umeri.

"Doar să îi anunți pe...adică să o anunți pe mama ta."

"Cred că deja doarme,va fi în regulă."

Serios,chiar va fi.Nu sunt un băiețel neajutorat iar ea știe asta foarte bine.

"Păi bine atunci." adaugă Nadia."Noi vom merge la culcare." 

Iar cu aceste cuvinte,cei doi adulți se ridică și se îndreaptă spre o ușă din partea din dreapta a scărilor,care presupun că e dormitorul lor.

"Hai și noi sus." spune Adaline."Camerele noastre sunt la etaj."

"Ai un etaj întreg doar pentru tine?"

"Parterul e partea cea mai mare din locuința noastră.Dar,având în vedere că terenul pe care am construit casa nu a fost suficient de mare,nu am mai avut loc de două camere,așa că au fost construite la etaj.Sunt două camere cu balcon și baie,nu e mare filozofie."

Dau din cap în semn de "am înțeles",apoi Adaline mă ia de mână și urcăm sus.

"Sunt moartă de somn." spune ea.

"Eu nu,am atât de multă energie încât sunt în stare să stau treaz până mâine.

"Și mâine ce o să faci?"

"Credeam că din experiența pe care ai avut-o până acum cu mine ai învățat că urăsc școala și că sunt de părere că băncile sunt cele mai confortabile paturi."

"Eu prefer patul de acasă."

"Și eu,dar dacă tot ce am la îndemână e o bancă,mă descurc și cu aia."

Ajungem sus și ne aflăm în fața a două uși de culoare albă.E prea mult alb aici,parcă îmi e și frică să nu murdăresc ceva.

"Hai la mine în cameră."

"Poftim?" întreb confuz.

"Exact cum ai auzit,hai la mine în cameră.Ce rost are să stai aici peste noapte dacă nu putem sta împreună?"